marți, 25 ianuarie 2011

Cand suferinta isi spune cuvantul...

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita." Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine.
2Corinteni 12:9


De la bun inceput, vreau sa afirm, ca nu doresc sa fac o teologie a suferintei (nu m-as pricepe sub nici o forma la asa ceva) ci sa spun cum vad eu suferinta. Cel putin la noi in tara, atunci cand cineva se imbolnaveste, exista o "teorie": "Sigur a facut el ceva gresit, de l-a pedepsit Dumnezeu!" Nimic mai fals. Fara sa anulez ca se poate intampla si asa ceva. Dar nu asta e regula, asa cum este prezentata la noi. Totusi tocata zi de zi aceasta "teorie", oamenii ajung singuri sa se autocondamne, Si problema apare mai ales atunci cand in mod normal ar trebui sa nu suferi pentru ca stii ca-I esti credincios Domnului, nu ai o problema cu iertarea asa cum mi-am prezentat propria suferinta cauzata de neiertarea in care am trait!
O sora citindu-mi postarea, mi-a pus in fata o situatie foarte buna, legata de suferinta: daca ea nu are probleme cu iertarea, de ce totusi este bolnava? Pentu un raspuns, cat de cat, o sa prezint o alta teorie pe care am importat-o (noi romanii) din Occident, mai precis din State si anume: omul sufera din pricina ca nu este suficient de credincios. Nici mai mult nici mai putin, se spune ca cine crede cu adevarat in Dumnezeu este asa de binecuvantat incat nu mai este nici bolnav si nici sarac!  Este o teorie deosebit de periculoasa! Este asa zisa "teologie a prosperitatii". Aceasta teorie, pe cale de consecinta, spune ca daca esti sarac sau bolnav inseamna ca ai probleme in relatia cu Domnul Dumnezeu! Daca mai esti si sarac si bolnav, asta-i de-a dreptul incalificabil!?!?!? Asa ca, indiferent de cat te straduiesti, sa traiesti asa cum ii place Domnului (aici vorbesc de partea noastra de traire, in neprihanirea lui Hristos) si nu se intampla nimic, inseamna ca nu ai facut tot ce trebuie in directia respectiva! O enorma minciuna!
Repet, fara sa filosofez pe aceasta tema, as aminti ca insusi Mantuitorul a fost sarac din perspectiva modului nostru de a privi saracia, dar mai ales din perspectiva acelora care sunt adeptii "teologiei prosperitatii"... in Matei 8:20, Domnul Isus spune: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-si odihni capul.". Un alt exemplu, asa, repede, si cat se poate de concludent este chiar apostolul Pavel, care avand o problema de sanatate, il roaga pe Domnul sa-l vindece! Raspunsul Domnului, este cat se poate de clar: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita" 2Corinteni 12:9 Dar va rog sa urmariti cum primeste Pavel raspunsul Domnului, in acelas verset: "Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine." Daca n-am fi atat de preocupati sa scapam de suferinta, poate L-am lasa pe Domnul sa-si desavarseasca puterea in slabiciunile noastre. Iata un motiv cat se poate de bun, pentru a nu privi suferinta ca pe o pedeapsa din partea Domnului, chiar daca ea, la inceput, a venit ca o consecinta a neascultarii. Este un ajutor cat se poate de potrivit, pentru ca Domnul sa te tina cat mai departe de mandrie (vezi 2Corinteni 12:9) si mai mult decat atat, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in tine! Crezi ca este putin lucru acest har?  Poate ca zici: Dar nu se poate sa am si sanatatea si puterea lui Hristos sa ramana in mine? Ba da. Dar crede-ma iubit cititor, ca Domnul stie mai bine, ce este cu adevarat bun pentru tine. 
As vrea sa spun ca suferinta a fost factorul prin intermediul caruia majoritatea covarsitoare a oamenilor, s-au intors la Dumnezeu. Daca nu chiar toti. Am in vedere orice tip de suferinta: sufleteasca, trupeasca, etc. Cu alta ocazie, cu ajutorul Domnului, voi aminti si despre alte motive, pentru care exista suferinta! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 
P.S. Pentru cine se grabeste sa spuna, ca mi-e usor sa vorbesc despre suferinta, as vrea sa stii ca de 44 de ani sunt paralizat de la brau in jos. Nu aveam 1 an, cand am paralizat din pricina unui vaccin facut in conditii improprii. 

Niciun comentariu: