Timpul le rezolva pe toate?! III

Rascumparati vremea, căci zilele sunt rele.
Efeseni 5:16


In urma unei postari a cuiva, am realizat ca de multe ori, fara sa constientizam, suntem tributari acestui timp, cand tributari, ar trebui sa fim doar Domnului Dumnezeu. Care-i ideea? De multe ori incepem (purtam) o discutie cu cineva, nu pentru ca suntem interesati de acea persoana sau pentru ca ne intereseaza un anume subiect (ceea ce ar fi ideal) ci doar pentru a trece timpul... ne plictisim si asa ca ne propunem sa treaca timpul mai usor. Sau poate nu ne plictisim neaparat, dar pentru ca nu stim cum sa ne umplem un anumit timp, atunci apelam la cineva care ar fi disponibil sa-si petreaca acel timp cu noi. Avand asigurata trecerea timpului mai usor. Dar asta nu este in avantajul nostru. Este o capcana in care suntem prinsi, fara sa stim macar ca suntem intr-o capcana. Uite-asa putem constata ca subtil, timpul este mai important decat prietenii nostrii sau decat problemele, bucuriile, etc. acestora. Cu alte ocazii, (iata aici cel putin una), am vorbit de punerea accentului, pe timp, in detrimentul Domnului Dumnezeu! Cum spuneam si cu (cel putin), acea ocazie, timpul nu poate sa faca nimic, in afara de a trece... atat! Traim in acest timp si ar trebui sa intelegem ca Dumnezeu este suveran, peste acest timp, ba mai mult, este in afara timpului, este vesnic. Tot in acest timp, mai importanta decat timpul, este orice persoana, indiferent cat de neimportanta ar fi aceasta persoana! Putem sa constatam, cat de mult ne apreciem prietenii, in functie de importanta pe care le-o acordam, asta in raport cu timpul. Pentru ca daca il sun pe prietenul meu, doar ca sa-mi umplu timpul sau sa-mi treaca timpul pentru te miri ce, atunci sigur nu e in regula! Cultiva prietenia, mai ales cea cu si in Domnul Hristos! Nu mai lasa timpul sa-ti dicteze cand sa vorbesti cu prietenii tai sau cu oricine altcineva ci, foloseste acest timp pentru a te apropia de Dumnezeu si mai mult si pentru a petrece un timp de calitate cu ceilalti. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Cand suferinta isi spune cuvantul... II

Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste putereile voastre; ci impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul ca sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.

1Corinteni 10:13

Cu ceva timp in urma, spuneam ca o sa amintesc si despre alte motive legate de suferinta. Si aceasta este in cazul incercarilor. Prin incercari (oricat de neplacute ne-ar parea acestea) omul este in situatia de a se lasa modelat de Domnul, sau din contra. Dar prin intermediul incercarii, asta este ideea. Este ca acel aur (argint) prin care este curatit de impuritati, atunci cand este trecut prin foc. Caracterul omului este modelat. Indiferent de unde vine incercarea. Este capital sa intelegem ca nu suntem niciodata ispititi (care in esenta este tot o incercare, dar din partea celui rau care ar dori sa ne nimiceasca) sau incercati (atunci cand Domnul Dumnezeu face asta, dar totdeauna din dorinta de a vedea daca, chiar vrem sa ramanem langa El, indiferent de incercari) peste puterile noastre! 

De obicei, nici nu incep bine incercarile, ca ne si vaitam! Nu apuca doctorul, de ex. sa puna bisturiul la infectie, ca si incepem cu "au, au, au". Incercarile sunt cele ce ne califica, daca pot spune asa, atunci cand vrem sa ajutam si pe altii, sa iasa biruitori, din anumite probleme. In sensul, ca ne dau un fel de experienta pe care o putem folosi, ca sa le venim in sprijin altora, ce sunt la inceput de drum, indiferent care ar fi acela. 

Cand Il avem de partea noastra pe Cel care a fost ispitit in toate felurile, dar care nu a pacatuit sub nici o forma, nu avem decat sa ne punem increderea in El, ca nu ne va insela asteptarile, dar mai ales ca ne va ajuta, cu o eficienta maxima, in orice problema am avea sau l-am implica in orice problema a prietenilor si cunoscutilor nostri. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!