vineri, 28 ianuarie 2011

Alege...viata!

Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.
Deuteronom 30:19


Este sfatul pe care nu-l dau eu, ci il da Domnul Dumnezeu in Sfanta Scriptura, omului, dupa ce omul avand viata (si inca ce viata) a ales neascultarea intrand in (vai!) posesia mortii! Domnul, cu toate ca putea sa-l lase pierdut pe om pentru totdeauna, a decis sa-i mai acorde o sansa, in persoana Fiului Sau, Domnul Isus Hristos!
Si uite-asa, si eu si tu, putem fi reabilitati! Putem fi recuperati din pierzarea vesnica, punandu-ne increderea, in Cel ce a murit pentru pacatele noastre, pentru a avea viata! Dar asa cum am aratat, reabilitarea nu se face in mod automat ci trebuie sa se faca exact in acelas mod in care s-a ales moartea. Omul a decis sa aleaga in mod constient moartea, asa ca tot in mod constient trebuie sa aleaga viata. Nimeni, nu poate decide pentru celalalt, atunci cand e vorba de viata vesnica! (vezi Ioan 1:12-13) 
Ceea ce este putin socant, este ca si dupa ce Domnul Isus a venit si S-a oferit ca singura solutie pentru recuperarea omului din ghearele Diavolului, omul sa aleaga moartea, prin respingerea Lui! In Evanghelia dupa Matei 27:15-25, gasim un astfel de moment cand oamenii au ales intre un criminal si l-am numit aici pe Baraba (care merita pe deplin pedeapsa cu moartea) si Domnul Isus (care nu a gresit cu abolut nimic). Va voi arata cateva situatii cand omul poate continua sa respinga viata. Este cat se poate de clar, ca nu poti sa ai motivatii contrare vietii si sa alegi totusi viata! Deci, cu certitudine vei respinge viata cand: 
1. Pizma iti motiveaza actiunile. Orice actiuni ai face daca la baza au pizma, sa nu te astepti decat la: 
- anularea oricarei judecati drepte
- alegeri profund viciate
- alegerea raului, oricat de grav este acesta
2. Judeci dupa interese meschine. Meschinaria te impiedica: 
- sa mai iei in considerare sfaturile chiar si ale celei mai dragi persoane. Nevasta lui Pilat l-a rugat sa nu-si murdareasca mainile cu sangele nevinovat al Mantuitorului. 
- sa vezi cum neprihanirea este calcata in picioare, este complet terfelita.
- sa mai fi sensibil la suferinta
3. Judeci dupa zarva  si nu dupa nevinovatie! Apropo de zarva: Diavolul este un expert in a tine totul in nebuloasa, in mocirla, in ape tulburi, unde nu poti sa vezi nimic: Nu poti sa vezi nici diamantul de pe fundul apei, adica binecuvantarea pe care o poti gasi, dar nici ciobul care te poate rani foarte urat, de ce nu, chiar mortal... In zarva, in mocirla, mai degraba iti scapa diamantul si este cat se poate de probabil sa ai de-a face cu ciobul. Ba chiar Diavolul va avea grija ca sa te faca sa vezi ciobul ca fiind diamantul, asa ca poti sa te ranesti atat de usor. Pentru a beneficia de claritate, de limpezime ai nevoie de Duhul Sfant in viata ta. Asa ca, atunci cand judeci dupa zarva (tulburare) si nu dupa nevinovatie:
- alegi moartea in detrimentul vietii
- Il respingi pe Isus
- degeaba te declari nevinovat, asta nu-ti ajuta la nimic
- alegi blestemul in detrimentul binecuvantarii.
Se merita? Gandeste-te iubit cititor! Alegerea iti apartine in totalitate! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 

joi, 27 ianuarie 2011

Fericirea dezideratul cel mai respins, de cautatorii de fericire! II

Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: Pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.
Psalmul 73:28


Am constatat un lucru: Cea mai nefericita fiinta din Creatie este Diavolul! Din momentul in care si-a dorit sa fie deopotriva cu Domnul Dumnezeu, si-a pierdut fericirea! A inlocuit fericirea, cu satisfactia de a-i vedea pe toti ceilalti nefericiti... Cu certitudine, nu-i place ca omul sa fie fericit! El ne-a furat fericirea, in gradina Edenului (dar trebuie sa fim sinceri: cu concursul nostru la greu!). In dragostea Sa Dumnezeu a vrut (si vrea) sa ne readuca fericirea...acea fericire care ne insoteste in toate, dar absolut, in toate momentele vietii noastre, mai placute sau mai putin placute...
De dimineata pana seara, zi de zi an de an, in fine, cate zile are omul, aceasta este otrava care se picura in fiinta omului de catre Diavol si anume, ca nu exista nici o sansa pentru om ca sa fie fericit! Sau daca vrea sa fie fericit, trebuie sa faca acest lucru, pe cont propriu. Tine-l departe pe om de Dumnezeu sau rupe-l pe om de El si asta este formula cea mai sigura de a nu fi fericit! 
Este foarte adevarat, ca omul, s-a nascut intr-o lume coplesita de nefericire, din cauza acelei alegeri (nefericite, voila) de la inceputul Creatiei! Dar cum am aratat in cealalta postare pacatul este cel care ne-a adus in starea de nefericire, dar prin ispasirea pedepsei de catre Domnul Isus Hristos, pentru intreaga lume, fericirea este posibila! 
As aminti de un personaj, din Sfanta Scriptura care iubindu-l pe Domnul Dumnezeu (implicit, iubindu-si semenii) a intrat in "colimatorul" Diavolului (fiinta atat de nefericita) si atat de mult l-a urat, incat s-a hotarat sa-l piarda. Asa ca s-a prezentat inaintea Domnului, acest pârâş si ca sa aiba o "sansa" la a-l "indupleca" pe Domnul, l-a atacat intai chiar pe El, acuzandu-I ca daca Iov este fericit, este pentru ca l-a  ocrotit si l-a binecuvantat  (de parca nu asta face Domnul cu fiecare din noi, in parte, numai ca, din nefericire, din cauza pacatului, nu vedem acest lucru) (vezi Iov 1:10). In fine, Domnul a ingaduit ca Iov sa treaca prin acea experienta, prin care Diavolul sa-l duca in starea de a-L blestema sau de a-L vorbi de rau pe Domnul, folosindu-se pana si de sotia lui, pentru aceasta. 
Diavolul a crezut ca fericirea lui Iov era legata de bogatie, de o familie fericita cu copii la casele lor, de un nume bun sau de sanatate. Nimic din toate acestea! Fericirea lui Iov, era legata de trairea intr-o teama sfanta de Domnul si de abaterea de la rau, ca si rob al Lui! (vezi Iov 1:8). S-a inselat, asa cum s-a inselat, ori de cate ori a crezut ca se poate pune cu Dumnezeu! Atitudinea lui Iov, a aratat cat se poate de clar, ca fericirea lui nu a fost legata de cele relatate de mine, mai sus: ""Vorbesti ca o femeie nebuna! Ce! Primim de la Dumnezeu binele, si nu primim si raul?" In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui." (Iov 2:10) Care a fost sfarsitul lui? Pai a murit batran si satul de zile, nu inainte de a fi binecuvantat de Domnul, incredibil. Cititi Iov 42:10-17 si veti vedea cum Domnul i-a dat indoit decat ceea ce a pierdut. Ma grabesc sa afirm ca si daca finalul oamenilor nu este ca al lui Iov (ei apartinand Domnului) asta nu inseamna ca vesnicia nu si-o vor petrece fericiti (cum altfel) in prezenta Lui!
Te intreb pe tine, care spui ca esti al Domnului: esti fericit? Ceilalti cu care vi in contact pot sa se molipseasca de fericirea ta? Sau se intampla ca te molipsesti tu de nefericirea celor care, inca, nu apartin Domnului? 
Pentru tine, care inca nu apartii Domnului, asa cum este definita aceasta apartinere, de Sfanta Scriptura, citeste-o si convinge-te singur de cele relatate de mine, daca vrei sa beneficiezi de adevarata fericire! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!



miercuri, 26 ianuarie 2011

De ce atat de putin, sau cand se intampla, de ce nu pe El?!

Totusi Tu esti Cel Sfant, si Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel.
Psalmul 22:3


Este o tema foarte scumpa mie... si anume lauda la adresa Domnului! Cantare de lauda. Cu alte ocazii, am mai amintit despre faptul ca omul a fost creat spre a se bucura de Domnul, spre a-L slavi... asta intr-o ascultare deplina de El.
O prima constatare, pe care as vrea sa o fac, este ca lauda-i strans legata de ascultare! Si spun asta, la modul general pentru ca in fiinta umana a fost pusa inchinarea. Din cauza liberului arbitru,  omul este cel care decide de cine asculta... pentru ca de cine asculta, pa acela-l va lauda sau aprecia. Nu se poate sa spui ca asculti de Dumnezeu si tu sa-l lauzi pe Diavol, sau pe aliatii lui: firea pamanteasca si lumea (sistemul de valori al lumii, nu lumea in sensul multimilor sau indivizilor).
Sa ne intelegem: Diavolul de la bun inceput, a vrut sa fie deopotriva cu Domnul Dumnezeu (vezi Isaia 14:13-14) adica a vrut sa primeasca si el, ceea ce era de dat doar Domnului Dumnezeu! Numai ca siretenia Diavolului, consta in faptul ca pana la final, el cel Viclean (e unul din numele lui) va confisca toata inchinarea! Toata lauda. Nu se va opri, pana nu te va subjuga deplin! El nu-l lasa pe cel, ce a fost al lui sa-i scape printre degete! Cel ce-asculta de Domnul Dumnezeu il va lauda pe El. Inseamna ca si-a dat seama de viata traita fara de Dumnezeu este o viata cu un final cumplit: Iadul. O viata cu El, este cu un final absolut fantastic: Cerul.
Te-ai gandit vreodata ca toate cantecele pe care le-ai cantat sau ascultat pe la chefuri, si nu numai, nu l-au onorat pe Dumnezeu? Poate ca nici nu ai stiut ca Dumnezeu locuieste in mijlocul laudelor (vezi motto-ul), dar la adresa Lui bineinteles! Ai fost obisnuit sa crezi despre Dumnezeu, ca este doar cu o putere nelimitata, ca trebuie sa te ajute cand ai nevoie, ca poti sa-L injuri ori de cate ori, ceva nu-ti merge in viata? 
Oamenii fac orice, numai sa nu-L laude pe El. Se lauda pe ei insasi, unii pe altii (mai ales daca le iese ceva din respectiva lauda) de cele mai multe ori chiar pe Diavol chiar daca nu sunt constienti de asta. Atata timp cat omul este tinut departe de prezenta lui Dumnezeu (prezenta care, natural te pune in starea de lauda) Diavolul si-a atins tinta! Diavolul il tine departe de Dumnezeu prin intermediul pacatului. 
Ca sa scapi de pacat, cheama-L pe Domnul Isus, in viata ta ca Domn si Mantuitor! De ce sa nu-I dai cinstea si lauda care I se cuvin? Le merita din plin, pentru cate a facut pentru tine! 
Pentru tine dragul meu, care spui ca-L iubesti pe Dumnezeu, lauda este importanta? Sau ai inceput sa obosesti in a-L proslavi? Ti se pare cumva ca nu se merita? A mai scazut  focul si intensitatea laudei? Cand te vede, cel care nu-l cunoaste pe Domnul in mod personal, se molipseste de la tine in a-si dori sa-l laude pe Domnul? Sau deja te-a cucerit cu ultimele lui cantece despre bani, putere si nefrica de dusmani, cantate de manelisti, etc.? Se merita?
P.S. Interesant cand a ingaduit Domnul sa scriu in legatura cu aceasta tema: intr-o zi in care cu 22 (si mai bine) de ani inainte, era omagiat si paraomagiat Nicolae Ceausescu, un om care s-a crezut un fel de dumnezeu.
Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 

marți, 25 ianuarie 2011

Cand suferinta isi spune cuvantul...

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita." Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine.
2Corinteni 12:9


De la bun inceput, vreau sa afirm, ca nu doresc sa fac o teologie a suferintei (nu m-as pricepe sub nici o forma la asa ceva) ci sa spun cum vad eu suferinta. Cel putin la noi in tara, atunci cand cineva se imbolnaveste, exista o "teorie": "Sigur a facut el ceva gresit, de l-a pedepsit Dumnezeu!" Nimic mai fals. Fara sa anulez ca se poate intampla si asa ceva. Dar nu asta e regula, asa cum este prezentata la noi. Totusi tocata zi de zi aceasta "teorie", oamenii ajung singuri sa se autocondamne, Si problema apare mai ales atunci cand in mod normal ar trebui sa nu suferi pentru ca stii ca-I esti credincios Domnului, nu ai o problema cu iertarea asa cum mi-am prezentat propria suferinta cauzata de neiertarea in care am trait!
O sora citindu-mi postarea, mi-a pus in fata o situatie foarte buna, legata de suferinta: daca ea nu are probleme cu iertarea, de ce totusi este bolnava? Pentu un raspuns, cat de cat, o sa prezint o alta teorie pe care am importat-o (noi romanii) din Occident, mai precis din State si anume: omul sufera din pricina ca nu este suficient de credincios. Nici mai mult nici mai putin, se spune ca cine crede cu adevarat in Dumnezeu este asa de binecuvantat incat nu mai este nici bolnav si nici sarac!  Este o teorie deosebit de periculoasa! Este asa zisa "teologie a prosperitatii". Aceasta teorie, pe cale de consecinta, spune ca daca esti sarac sau bolnav inseamna ca ai probleme in relatia cu Domnul Dumnezeu! Daca mai esti si sarac si bolnav, asta-i de-a dreptul incalificabil!?!?!? Asa ca, indiferent de cat te straduiesti, sa traiesti asa cum ii place Domnului (aici vorbesc de partea noastra de traire, in neprihanirea lui Hristos) si nu se intampla nimic, inseamna ca nu ai facut tot ce trebuie in directia respectiva! O enorma minciuna!
Repet, fara sa filosofez pe aceasta tema, as aminti ca insusi Mantuitorul a fost sarac din perspectiva modului nostru de a privi saracia, dar mai ales din perspectiva acelora care sunt adeptii "teologiei prosperitatii"... in Matei 8:20, Domnul Isus spune: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-si odihni capul.". Un alt exemplu, asa, repede, si cat se poate de concludent este chiar apostolul Pavel, care avand o problema de sanatate, il roaga pe Domnul sa-l vindece! Raspunsul Domnului, este cat se poate de clar: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita" 2Corinteni 12:9 Dar va rog sa urmariti cum primeste Pavel raspunsul Domnului, in acelas verset: "Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine." Daca n-am fi atat de preocupati sa scapam de suferinta, poate L-am lasa pe Domnul sa-si desavarseasca puterea in slabiciunile noastre. Iata un motiv cat se poate de bun, pentru a nu privi suferinta ca pe o pedeapsa din partea Domnului, chiar daca ea, la inceput, a venit ca o consecinta a neascultarii. Este un ajutor cat se poate de potrivit, pentru ca Domnul sa te tina cat mai departe de mandrie (vezi 2Corinteni 12:9) si mai mult decat atat, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in tine! Crezi ca este putin lucru acest har?  Poate ca zici: Dar nu se poate sa am si sanatatea si puterea lui Hristos sa ramana in mine? Ba da. Dar crede-ma iubit cititor, ca Domnul stie mai bine, ce este cu adevarat bun pentru tine. 
As vrea sa spun ca suferinta a fost factorul prin intermediul caruia majoritatea covarsitoare a oamenilor, s-au intors la Dumnezeu. Daca nu chiar toti. Am in vedere orice tip de suferinta: sufleteasca, trupeasca, etc. Cu alta ocazie, cu ajutorul Domnului, voi aminti si despre alte motive, pentru care exista suferinta! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 
P.S. Pentru cine se grabeste sa spuna, ca mi-e usor sa vorbesc despre suferinta, as vrea sa stii ca de 44 de ani sunt paralizat de la brau in jos. Nu aveam 1 an, cand am paralizat din pricina unui vaccin facut in conditii improprii. 

luni, 24 ianuarie 2011

Si ne iarta, precum si noi... III

Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: "Imi voi marturisi Domnului faradelegile!"Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
Psalmul 32:5


Cu un timp in urma, am postat legat de iertare si am amintit de o situatie a unei tinere care si-a imbolnavit intregul trup, prin otravirea sangelui! Ceea ce era cu mult mai bolnav, bineinteles ca era sufletul ei. 
As dori sa amintesc de situatia mea: Toata viata mea probabil, ca am fost un tip care a trait in neiertare. Cu proxima ocazie voi dezvolta aceasta idee mai precis atunci cand voi detalia cum a lucrat Domnul in viata mea, pe tot parcursul vietii mele, de pana acum! Asta cand va voi Domnul, bineinteles! Deci: 
Aveam 17 ani... terminasem bacalaureatul si in mod normal, ar fi trebuit sa fiu fericit, dar nu a fost asa...Ura mea era intr-un mod deosebit impotriva mamei mele...Mi-am otravit organismul pt. ca l-am "hranit" cu neiertare + ura, bineinteles... si am facut apendicita acuta cu peritonita perforata, fara ca sa am absolut nimic, pana cu 3 zile inainte de operatie (oricum nu am avut nici macar o intepatura, sau un deranj cat de mic, pana in acel moment): intr-o sambata dupa-amiaza pe la orele 17.00 m-au apucat durerile si undeva, martea, pe la amiaza (maxim ora 13.00),  deja am fost operat de urgenta, cu toate ca aveam temperatura! De fapt, in chiar momentul cand doctorul a pus bisturiul la locul cu pricina, infectia a izbucnit in afara (probabil ca, cu cateva zeci de secunde mai tarziu, interventia, si infectia s-ar fi dus in sange). Dupa ce s-a terminat toata treaba, la prima vizita, doctorul mi-a spus: "Daca veneai cu o saptamana mai devreme, in maxim 10 zile ai fi plecat acasa"! Mai tarziu am inteles ca practic, doctorul imi spunea ca... am ajuns la limita! Mana buna a lui Dumnezeu! Toate astea pt. ca am trait in neiertare + ura! M-a iertat, pentru ca nu stiam ce fac! Si daca suntem sinceri, Domnul a iertat, pe multi, chiar cand acestia au stiut foarte bine, ce fac! 
Ca si la acea tanara, de fapt ca si la toti ceilalti, problema mea a fost una sufleteasca! Sufletul meu era tinut de Diavol, in acea stare pentru ca sa ma piarda! Diavolul, nu are dreptul de a cunoaste viitorul, dar Scriptura o stie: asa ca stia, ca eu, ca de fapt orice om, avem o sansa din partea Domnului de a ne intoarce la El pentru a ne fi  iertate pacatele si de a ne petrece vesnicia cu El. Domnul Isus ne-a iertat mai dinainte, noua ramanandu-ne doar de a intra in aceasta iertare pregatita si parafata de El la Golgota! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

duminică, 23 ianuarie 2011

Eee... Hai sa fim seriosi! II


El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.
1 Petru 2:24

Am primit niste imagini de la o sora, (imagini infioratoare) legate de un atentat asupra unei biserici crestine din Alexandria-Egipt. Acesta este pretul pe care-l platesc unii oameni, pentru ca dandu-si seama ca pacatul este ucigas (deci nu este de joaca, cu el), au ales sa-si predea viata Domnului, in felul acesta devenind crestini! 









Pentru ca au ales, sa nu mai pacatuiasca, crestinii sunt loviti de Diavol cat se poate de crunt! Diavolul stie ca ceea ce-L doare cel mai tare pe Dumnezeu, este... pacatul!
Daca tu crezi iubit cititor, ca este de gluma cu pacatul, te inseli!
Imaginile sunt tulburatoare, si cu certitudine te infiorezi in tine, cand le vezi! Dar as vrea sa intelegi ca dezastrul din interiorul celor care nu s-au impacat cu Domnul Dumnezeu, este cu mult mai infiorator! De ce? Pai ganditi-va la fiecare dintre noi ca la niste cadavre ambulante, peste care nu a dat vre-o bomba cu srapnel sau cu napalm. Ne-a lovit doar... pacatul! Ne-am nascut in pacat, ba mai mult, pana sa ne impacam cu Domnul eram morti in greselile si in pacatele noastre! Greu mirositor! Mantuitorul spunea, in acest sens, la un moment dat: "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care, pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratie!" (Matei 23:27) Te rog, nu te grabi sa-mi spui, ca s-a adresat fariseilor si carturarilor... gandindu-ne la viata noastra, cred ca am putea sa ne vedem macar, din cand in cand, in situatia respectivilor, mustrati, de Domnul. Dar sa continui.
In timp ce vorbeam cu sora respectiva si ma uitam pe acele imagini, mi-am amintit de filmul Patimile lui Hristos, regizat de Mel Gibson! Un gand care m-a marcat, a fost ca toata lumea cu care am vorbit, a ramas foarte impresionata de ranile fizice, ale Domnului Isus Hristos (apropo, am auzit si foarte multe predici cu acest gen de mesaj: de ex. la cat de cumplite au fost bicele cu care a fost lovit Domnul, etc. de aici derivand bineinteles, suferintele Lui!) Nu voi contesta suferintele Lui fizice (ele au existat) doar ca El, mi-a aratat cu totul altceva: "Pe cand il duceau sa-L rastigneasca...in urma Lui mergea o mare multime de norod si femei, care se boceau isi bateau pieptul, si se tanguiau dupa El. Isus s-a intors spre ele si a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine; ci plangeti-va pe voi insiva si pe copii vostri."" (Luca 23:26-28). De ce a procedat asa Mantuitorul? In mod normal, El era cel ce suferea! Pai, pentru ca El s-a referit la pacatele celor ce-l boceau. Pacatele acelea erau cele ce faceau ranile cele mai ingrozitoare! Acele pacate erau aducatoare de moarte. Pacatul meu si pacatul tau, L-au rastignit pe Domnul Isus. Pacatul meu si pacatul tau L-au facut pe Tatal sa-Si intoarca privirile de la Fiul Sau, atunci cand era pe cruce. Pacatul meu si pacatul tau L-au murdarit, pe Cel Sfant, pe Cel ce nu a pacatuit niciodata! Pacatul meu si pacatul tau, L-au adus sub blestem, blestem care ar fi trebuit sa cada asupra noastra!
Ti se mai pare, ca nu-i atat de grav pacatul? Mai sus am amintit de cadavru ambulant! Dragul meu atata timp cat nu te intereseaza ce-a facut Domnul Isus pentru tine, esti in aceasta situatie! Daca vrei sa ai viata, trebuie sa-i multumesti Domnului ca a murit si pentru tine si sa-I predai viata ta, pentru ca El sa ti-o mantuiasca! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Eee... Hai sa fim seriosi!


Fiindca plata pacatului este moartea: Dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:23

Cam asa ii auzi pe cei mai multi atunci cand e vorba de pacat!
As incepe, cu a arata cum a reusit Diavolul sa-l insele pe om, pana si atunci cand e vorba de pacat; nu ati auzit vorbe de genul: "Pacat ca a prins-o barbatul cu X... daca mai intarzia un minut...!", "Pacat ca a aparut politia, tocmai cand sa se faca nevazuti cu marfa" si exemplele pot continua cu duiumul!
De prea multe ori, oamenii trateaza pacatul ca fiind ceva insignifiant! Il trateaza ca fiind ceva normal (intr-un fel asa si este) in viata lor nestiind (sau daca stiu, il desconsidera) ca pacatul nici mult nici mai putin inseamna neascultare de Dumnezeu! Mai exact si mai explicit spus, pacatul inseamna: a gandi, a vorbi, a face lucruri care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu. Voie, pe care o gasim in Sfanta Scriptura!
Pacatul s-a nascut in sanul Diavolului, atunci cand a vrut sa fie asemeni lui Dumnezeu, ridicandu-se impotriva Lui cu o treime din ostirea ingerilor. Pacatul s-a insinuat in viata omului, cand acesta a plecat urechea la indemnul Sarpelui si a ascultat de el, in loc sa asculte de Domnul Dumnezeu, care i-a spus, cat se poate de categoric, sa nu ia din pomul cunostintei binelui si raului....
Pacatul este intretinut de diavol, lume si propria noastra fire pamanteasca! Ne nastem in pacat si asta se vede cat se poate de clar la copii nostrii. Sunt sigur ca v-ati distrat, avand un copil foarte mic, care jucandu-se cu cheia de la masina si spundu-i sa vi-o dea, il vedeati cum va intinde cheia, dar cand voiati sa i-o luati, isi ....tragea mana! Da, da, ta amagea pur si simplu! Da... se juca cu tine...mintindu-te! Nu stia sa spuna "mama" "tata" dar stia deja sa minta! Fara sa-l invete cineva! Cati dintre noi nu ne-am distrat cand un copil foarte mic folosea cuvinte porcoase? Cati dintre noi nu am auzit pe tatal spunandu-i copilului de 3 ani: "ia cum il injuri tu pe Gica?" Cati dintr-e parinti nu le-au spus copiilor, sa transmita vecinului (care venea la usa lor), ca nu sunt acasa, cand ei de fapt erau?
Ne este mult mai la indemana sa facem raul (sa pacatuim) decat binele: ca sa faci un rau imens ai nevoie doar de un bat de chibrit, pe cand ca sa faci binele...Gandeste-te, reusesti sa faci o casa cu un bat de chibrit? Doar scrum....Am ajuns sa fim deranjati daca ni se atrage atentia ca nu e bine ce facem (atunci cand nu facem bine, ce facem). Ba chiar devenim violenti, in vorbe si-n fapte...ne este mai usor sa jignim decat sa spunem o vorba buna sau sa nu ne cerem scuze pt. un lucru pe care l-am facut gresit...Si astea sunt, zicem noi, "lucruri banale"! 'Prea faci caz!" "Ei esti si tu exagerat: i-am dat o palma nevestei, mare lucru...eram baut...m-a enervat... nu-i mai tacea gura aia odata...". De fapt, acestea fiind pacate.... Pacate despre care in Sf. Scriptura ni se spune cat se poate de clar, ca exista o plata... una cumplita: MOARTEA! (Romani 6:23 a)
Trebuie sa intelegem ca Domnul Dumnezeu sufera cand noi pacatuim! Nu-L putem cumpara sau mitui prin faptele noastre bune! Nu putem pune intr-un cantar imaginar faptele noastre bune si faptele noastre rele si sa tragem linia spunand ca avem mai multe bune, decat rele!
Unii nu se simt bine daca nu jignesc, altii nu se simt bine daca nu-si bat nevestele, altii, daca nu le-au avut la pat, pe X, Y, Z, (ba mai si laudandu-se prietenilor ), etc.
Un pacat atrage dupa sine altul! Ca sa scapam de acest flagel care ne macina sufletele si ni le tine in intuneric, trebuie sa ne intoarcem cu fata spre Domnul Dumnezeu ajutati de Duhul Sfant prin Fiul Sau! Pentru ca daca plata pacatului este moartea, darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23 b) Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

vineri, 21 ianuarie 2011

Tot raul spre bine?! II


...Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?
Romani 8:31

Banuiesc, ca stiti ca nu doar cei fara de Dumnezeu (din perspectiva biblica) se intreaba, de ce li se intampla lucruri neplacute?! Dar daca respectivii au, sa spun asa, un fel de scuza, cei ce sunt ai Lui nu au nici o scuza! De ce? Ieri am pus ca si motto acel verset 28 din Romani 8 unde printre altele ni se spune ca toate lucrurile, lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. TOATE! Ba as putea spune ca, cele mai putin placute noua, in mod normal, ar trebuie sa lucreze mai mult. De ce?
1. Pentru ca, fiind in mijlocul problemei, noi nu disperam ca si ceilalti, ci indreptandu-ne privirile spre El, stam linistiti pentru a astepta ca El, sa ne rezolve prblemele! Sa nu inteleaga cineva ca stam pasivi... pur si simplu ne punem increderea in promisiunile pe care Domnul le-a lasat pe paginile Sfintelor Scripturi, insusindu-ni-le!
2. Pentru ca, si daca nu ne rezolva problemele, Domnul vrea sa-si scoata slava, prin faptul ca noi am crezut rugaciunea prin care I-am spus: faca-se voia Ta!
3. Pentru ca primesti putere de la El, sa poti sa Il slavesti, in orice conditii, indiferent daca Domnul face sau nu dupa cum ai dori tu! Practic, noi nu ne vaicarim, nu intram in panica, in disperare (asa cum am aratat si mai sus), ci in liniste, cu seninatate, cu pace, Il adoram pe Cel ce a luat asupra Lui moartea, pentru ca noi sa putem sa traim vesnic!
4. Pentru ca Il credem pe Cuvant! Tot ce spune Domnul este da si amin! Chiar daca nu intelegem toate lucrurile (suntem limitati din pricina firii pamantesti) uitandu-ne in Sfanta Scriptura, am putut sa vedem ca in nici o situatie Domnul nu i-a mintit pe cei care si-au pus increderea in Cuvantul Sau: Dumnezeu nu a mintit si nu minte!
As vrea sa va amintesc, doar un moment din viata celor care fiind ai Domnului, au fost gata sa plateasca cu viata, decat sa se indoiasca de cuvantul Domnului Dumnezeu. In cartea Daniel, printre altii ni se spune despre 3 tineri, care pentru ca au refuzat sa se inchine unui idol de aur chiar daca asta ar fi insemnat moartea lor, au mers pana la capat. Este un moment, dramatic in care cei trei tineri, cu toate presiunile iminentului pericol, au spus: "Iata, Dumnezeul nostru, caruia Ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului tau de aur, pe care l-ai inaltat!" Daniel 3:17-18. Va las placerea sa vedeti ce s-a intamplat cu cei 3.
Si exemplele pot continua, dar va incurajez sa cititi pentru cei care nu ati citit niciodata aceasta carte Daniel, in integralitatea ei, dar si pe ceilalti, care poate ati uitat sa va puneti increderea in El, pe deplin!
Dragul meu, pentru tine, care poate nu gasesti solutii la problemele atat de dramatice ale vietii, te incurajez sa-L primesti pe Domnul Isus Hristos, ca Domn si Mantuitor al vietii tale. Spune atat de clar Cuvantul ca, "El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre" si ca "Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti!" Isaia 53:5. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!


joi, 20 ianuarie 2011

Tot raul spre bine?!


De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.
Romani 8:28

Ca de obicei, de cele mai multe ori, suna frumos in lumea asta, afara de legile lui Murphy (unde totul este intr-o nota de fatalism, dar si acesta vesel) dar, vai, atat de neadevarat! Atat de inselator, pentru sufletul omului! De ce? Pentru ca Domnul Dumnezeu spune cu totul, absolut, cu totul altceva, chiar daca zicerea din titlu (fara semnele de intrebare/exclamatie) se apropie foarte mult, de ceea ce am prezentat in motto.
Cu alte cuvinte, nu e de-a valma, ba mai mult, in conformitate cu cele spuse in Sfanta Scritpura, in vremurile din urma, vor fi vremuri grele (vezi 2Timotei 3:1), pe toate planurile vietii. Si totusi in aceste vremuri grele, exista o promisiune din partea lui Dumnezeu pe care El, pana acum si-a tinut-o! Si anume ca, cei care sunt ai Lui (deci care-L iubesc) au parte de protectia Lui!
Apropo: as vrea sa-ti atrag atentia ca si tu, care inca nu esti impacat cu Domnul (altfel spus, ca nu-L iubesti, cel putin pana acum) ai parte de bine, de har, din partea Lui! Poate ca te-a revoltat, cand am spus ca nu-l iubesti, dar atata timp cat nu L-ai chemat pe Domnul Isus in inima ta ca Domn si Mantuitor, sa stii ca acesta este adevarul. Cu alta ocazie, voi dezvolta diferenta dintre rugaciunile pe care ti le-a ascultat Domnul si iubirea ta fata de El. Oricum, El doreste si anume, in esenta, binele pe care ti-l doreste, este unul cu bataie vesnica.
Te-ai gandit prieten drag, la tot binele pe care ti l-a facut Domnul si pe care vrea sa ti-l faca? El te iubeste si a facut tot ce trebuieste pentru ca tu sa mergi in Cer, dar trebuie sa-i raspunzi tot cu iubire, o iubire care sa se bazeze pe pocainta reala! Fa pasul acesta acum, raspunde la o iubire de necuprins in cuvinte prin ceea ce a facut Domnul Isus pentru tine, cu o iubire care sa te duca in prezenta Lui, pentru totdeauna! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

miercuri, 19 ianuarie 2011

Ce parere ai despre Sfanta Scriptura? Iti (mai) vorbeste? II


Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.
2 Timotei 3:16-17

Tu citesti Sfanta Scriptura? Bineinteles ca nu esti obligat/a sa raspunzi la intrebarile de mai jos, dar m-ar bucura daca ai face-o! Iti pun aceste intrebari, doar ca sa te gandesti, ca si crestin, si nu numai, la ce ar trebui sa vezi si ce vrea Domnul Dumnezeu? Oare de ce reusim sa stam cu orele in fata televizorului, rebusului, ziarului, netului si cand e vorba de Cuvantul Lui, dupa nici 10 minute, ne ustura ochii, ni se inchid ochii de somn, incep sa ne doara toate oasele, etc.? Asta, daca citim!
Te rog nu o lua ca o judecata din partea mea, ci doar gandeste-te:
1. Ce te impiedica sa citesti Sfanta Scriptura? Bineinteles ca intrebarea este pentru cel ce nu vrea sa faca asta!
2. Cand o citesti, o citesti cu gandul, ca este Cuvantul lui Dumnezeu?
3. Crezi ce scrie in ea? Suta la suta sau doar partial?
4. Ai perceput vreodata cele citite in Sfanta Scriptura ca fiind spuse pentru tine? Daca da, cum te-ai vazut in lumina celor citite?
5. Cat de importanta este pentru tine si viata ta?
6. Iti place sa impartasesti si altora ceea ce citesti in Sfanta Scriptura?
7. Ai facut cadou, cel putin, un nou testament, unui prieten, cunoscut, inca, nemantuit?
Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

marți, 18 ianuarie 2011

Moartea poate fi reabilitata?!


"Cel ce va birui, nicidecum nu va fi biruit de moartea a doua moarte."
Apocalipsa 2:11

Da, as vrea sa vorbesc despre moarte. O moarte de care Domnul a vorbit, pana ca omul sa pacatuiasca! O moarte care a fost "legata" de ascultare. Moartea a fost ca si celula de cancer! Fara sa ma pricep la medicina, am auzit ca celula cancerului exista in fiecare om, doar ca la putine persoane se declanseaza, in anumite conditii speciale (diferite accidente, uzitarea de medicamente in mod gresit, etc. ) Pentru ca moartea sa nu se declanseze ar fi trebuit sa se intample un singur lucru: omul sa asculte de porunca Domnului! O moarte care s-a abatut asupra lui, doar atunci cand a pacatuit (nu a ascultat de porunca Domnului)! S-a declansat cancerul! Si de atunci omul plateste acest pret! Moartea se manifesta in doua dimensiuni:
1. Moartea fizica, numita, sa spun asa, si prima moarte, cand sufletul paraseste trupul;
2. Moartea spirituala, numita moartea a doua, care ea de fapt este cumplita, pentru ca are de-a face cu despartirea pentru totdeauna de Faţa Domnului Dumnezeu! Si asta nu oriunde, ci in Iad: un loc pregatit Diavolului si ingerilor lui (Matei 25:41)! Aceasta este si moartea care in esenta conteaza! Fara sa intru in prea multe amanunte, vorbim despre drama in care omul a intrat de buna voie!
Domnul Dumnezeu l-a creat pe om ca acesta sa se bucure si el a ales sa se intristeze!
Si totusi, Domnul stiind ce are sa se intample, a avut pregatit planul prin care sa-L ajute pe om sa revina la bucurie de la inceput!
As vrea sa-ti spun iubit cititor ca poate esti in categoria celor care crezi ca odata ce ai murit s-a terminat totul! Mare inselaciune! Nu esti un animal (asa cum s-a chinuit Darwin si toti acolitii sai (manipulati desigur de acelas Sarpe, care i-a ispitit pe Adam si Eva) sa te convinga) ci esti creat din tarana pamantului, dar, atentie, tie, ti-a fost suflata, suflare de viata si in felul acesta ai devenit un suflet viu. Sufletul tau, dupa ce vei muri (prima moarte) la ziua judecatii va sta in faţa Ziditorului, ca sa dea socoteala de viata pe care ai trait-o, dupa care va trece in a doua moarte, daca viata ta, a fost una fara de Domnul Dumnezeu!
Si cand spun fara de Domnul Dumnezeu, ma refer la respingerea ofertei pe care Domnul a facut-o omului pentru ca acesta sa reintre in bucuria de la inceputul creatiei. Oferta? Este in persoana Fiului Sau, Domnul Isus Hristos! Vestea exceptional de buna este ca in felul acesta vei fi ferit de moartea a doua!
Ba mai mult, moartea este reabilitata pentru cei mantuiti, aceasta devine un somn! Nu-l mai ingrozeste pe cel salvat, pe cel ce si-a pus prezentul si viitorul vietii sale, in mana Celui ce a biruit moartea la Cruce!
P.S. Pentru tine care poate inca nu stii, sinuciderea este pacat de moarte! Te duce in Iad! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

luni, 17 ianuarie 2011

Timpul le rezolva pe toate?! II

Orice lucru El il face frumos la vremea lui; pus in inima lor, chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o 
Dumnezeu.

Eclesiastul 3:11



Sa iti decizi vesnicia intr-un timp atat de scurt pe care-l petreci pe acest pamant, este chiar de luat foarte serios, in seama!
"Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei" spusa de A. Vlahuta in poezia "Din prag" ... isi are intelesul ei adanc, dar in esenta, nu este in totalitate in conformitate, cu cele spuse in Cuvantul Domnului! Am adus in discutie, aceasta expresie, doar pentru adevarul de necontestat, ca Domnul Dumnezeu a pus gandul vesniciei in om! Dar asa cum se vede din motto (care e din Cuvantul Domnului) acest gand a fost un lucru frumos, facut de catre Domnul. Si asta culmea, o spune Solomon intr-un moment in care nu era in momentele lui cele mai bune cu Domnul Dumnezeu. El este onest, recunoscand, ca atunci cand i-a fost pus acest gand in inima omului, i-a fost pus, pentru ca omul sa-si petreaca vesnicia in prezenta Lui!
In ciuda faptului, ca omul a pacatuit, Domnul Dumnezeu in dragostea Lui pentru el, i-a pregatit reabilitarea. Pretul? Incomensurabil... propria viata a Fiului Sau!
Ei, totusi, teama de vesnicie, vine din frica de a o petrece departe de Faţa Domnului!
Unde vrei sa-ti petreci vesnicia? Ti-e frica de vesnicie? Daca timpul nu poate rezolva nimic, culmea, nici vesnicia nu poate face nimic pentru tine. Cel ce este Stapanul, chiar al acestei vesnicii, sa-i spun asa, ti-a pus la dispozitie, timpul de care ai nevoie, pentru ca sa te hotarasti unde-ti vei petrece vesnicia! Acesta este, ACUM! De ce nu oricand? Pentru ca nu esti stapanul viitorului! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

duminică, 16 ianuarie 2011

Dragostea vs. sfintenia lui Dumnezeu?! sau Dragostea este...


... Zi si noapte, ziceau fara incetare: sfant, sfant, sfant este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!
Apocalipsa 4:8

Sunt foarte multi care doar in aceasta cheie privesc relatia cu Domnul Dumnezeu, rezultand o cheie gresita in relatia cu semenii. Adica, in mod practic, pentru teoretic ei au impresia ca pastreaza echilibrul!
Sunt persoane, care pun accentul pe sfintenia lui Dumnezeu si alte persoane care pun accentul pe dragostea Lui. Nu vreau sa intru in lucruri complicate ci imi doresc sa abordam acele lucruri simple, (cel putin asa sunt vazute la prima vedere) dar atat de complicate atunci cand privim mai serios la ele! Deci:
1. Ne asteptam de la oameni ca viata lor sa fie din ce in ce mai sfinti!
2. Ne asteptam de la aceiasi oameni ca sa se raporteze in perspectiva dragostei, atunci cand e vorba de noi.
3. La fel se intampla atunci cand e vorba de copii, prietenii, etc. celorlalti... ii privim mai ales prin prisma sfinteniei! Eeee... Cand e vorba de ai nostrii, se schimba situatia.... ii privim si asteptam sa fie priviti prin prisma dragostei!
De multe ori am asistat la situatia cand parintii erau foate drastici, atunci cand era vorba de copii celorlalti, care greseau intr-un fel, dar cand era vorba de proprii copii, atunci dintr-o data se incercau fel de fel, de scuze si de motivatii ca sa-si scoata odrasla cat mai bine cu putinta! Asta, ca exemplu.
Dar, ceea ce este ca un fir rosu in toata situatia asta e ca oamenii totusi il percep pe Domnul Dumnezeu ca fiind intr-o proportie covarsitoare doar, Dragoste! Cumva, echilibrul se rupe in detrimentul sfinteniei. Daca suntem sinceri ... Si totusi urmariti putin urmatoarea constructie logica:
Daca "Dumnezeu este dragoste" cf. 1Ioan 4:8 si daca "Dumnezeu este de trei ori sfant" cf. Isaia 6:3 si Apocalipsa 4:8 rezulta ca dragostea este... de trei ori sfanta! Da, un adevar cat se poate de evident! Un motiv in plus pentru a nu mai trata dragostea Tatalui, ca pe un lucru usor, ca de apucat! Un motiv in plus pentru a intelege, ca din cauza sfinteniei Tatalui, a fost dat la moarte Sfantul Sau Fiu, pentru ca tu, sa fi rascumparat din pacat si din moarte (pe care le meriti si le meritai, din plin), si prin Duhul Sfant sa fi adus in familia Tatalui, in urma chemarii Domnului Isus in inima ta, ca Domn si Mantuitor! Recunoaste-ti vina si vezi-ti nevoia de Dumnezeu in viata ta, intr-un mod cat mai personal! Un mantuit al lui Hristos, Marius!


sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Ce parere ai despre Sfanta Scriptura? Iti (mai) vorbeste?


Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele, nu vor trece nicidecum.
Matei 24:35

Stiati ca exista o persoana care cu disperare a cautat sa stranga dovezi impotriva Sfintei Scritpuri? A cautat mult aceste dovezi ca in final, sa creada... Si anume sa creada ce spune Biblia, fiindca a gasit dovezi numai in apararea ei. Acest om, este Josh McDowell, care printre alte carti a scris-o si pe aceasta:“Marturii care cer un verdict”.
M-am gandit ca v-ar ajuta sa vedeti cateva dintre acestea:
1. Biblia este o carte unica
• In continuitatea ei
• In raspindirea ei
• In traducerea ei
• In supravetuirea ei
• In invataturile ei
• In influienta ei asupra literaturii
Unica in continuitatea ei:
1. Scrisa intr-o perioada de aproximativ 1600 ani,
2. Scrisa in timpul a peste 60 generatii,
3. Scrisa de 40 autori diferiti, provenind din toate paturile sociale: regi, tarani, filosofi, pescari, poeti, carturari, etc. Moise-lider politic, Petru-pescar, Amos-cioban, Iosua-general de armata, Luca-medic, Solomon-rege, Matei-vames, Pavel-rabin.
4. Scrisa in locuri diferite: Moise in pustie, Ieremia-in temnita, Pavel-intre zidurile inchisorii, Luca-in timp ce calatorea, Ioan-exilat pe insula Patmos.
5. Scrisa in timpuri diferite: David scrie in vremuri de razboi, Solomon in timp de pace.
6. Scrisa in diferite stari sufletesti: Unii au scris de pe culmile bucuriei, altii din adancul necazului si al disperarii.
7. Scrisa pe 3 continente diferite: Asia, Africa si Europa.
8. Scrisa in 3 limbi diferite:ebraica a fost limba vechiului testament, aramaica si greaca, limba Noului Testament.
9. Subiectul ei include sute de probleme controversate, in armonie si continuitate, de la Geneza pana la Apocalipsa. Exista o singura istorie in desfasurare: “Rascumpararea omului din pacat de catre Dumnezeu”.
Poate ca nu esti printre cei ce contesti Sfanta Scriptura, dar, o crezi? Daca nu o crezi, atunci sa fi convins, ca esti in randul celor care practic o contesta prin desconsiderare.
Esti printre cei ce spui ca, crezi ce spune Sfanta Scriptura? Cum se face atunci ca nu o citesti? Sau daca o citesti o citesti cu mai putina atentie decat ai citi o revista sau un ziar? Cu dragoste un mantuit al lui Hristos, Marius!

vineri, 14 ianuarie 2011

Si ne iarta, precum si noi... II


... "Rob viclean, eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat! Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?
Matei 18:32

Stiati ca o persoana care traieste in neiertare este mai bolnava si este mai predispusa imbolnavirilor, decat acele persoane care sunt mai iertatoare? Neiertarea aduce boala si in organism nu doar in suflet, pe cand iertarea, aduce vindecare! Si chiar cand nu vine vindecare totala, boala este cu mult mai usor suportabila! Culmea, acest lucru, il pot confirma chiar si oameni care nu sunt copii ai Domnului!
Si apropo de traire in neiertare, imi amintesc de o intamplare adevarata, despre o tanara care din pricina unei iubiri ratate si din pricina unor probleme cu parintii a plecat de-acasa, dar insotita de aceasta neiertare, care nu doar ca o insotea ci ii otravea trupul... pentru ca asta a aflat aceasta tanara, atunci cand a ajuns la un doctor crestin si anume ca avea tot sangele otravit. Pana atunci fusese la o multime de doctori si nu stiau de ce nu dau rezultate tratamentele pe care i le aplicau! Omul acesta a incurajat-o pe tanara sa se impace cu Domnul Dumnezeu... si... minune! Din momentul in care L-a chemat pe Domnul Isus in inima ei, in afara de vindecarea sufletului, care este cea mai importanta vindecare, a aparut si vindecarea trupului! A realizat ca prin neiertare, refuza o oferta din partea Domnului, care prin Fiul Sau pe cruce, a spus: "Tata, iarta-i, căci nu stiu ce fac!..." Luca 23:34
Imi vine in minte de asemenea o pilda prin care Mantuitorul, arata cat de dezastruoasa este starea de acest amestec de iertare-neiertare: In Evanghelia dupa Matei 18:21-35 vedem un individ care datorand stapanului o suma care nu ar fi fost capabil sa si-o plateasca in sute de ani, se milogeste de acest stapan sa-l pasuiasca. Si surpriza: stapanul merge atat de departe, incat nu doar ca il pasuieste, ci ii iarta toata datoria! In viata, lui nu s-ar fi gandit la un astfel de gest!
Si totusi, sa plece extrem de fericit, iertat de o asa datorie si sa reactioneze de-a dreptul halucinant: nici nu a iesit bine de la cel care-l iertase, ca i se innegreste fata, vazandu-l pe unul care-i datora mai nimic! Ii infige mana in gat si-l baga la puscarie!
Vrem sa ni se ierte totul, dar nu vrem sa iertam nimic! Sau iertam cu jumatati de masura! Domnul e atat de categoric: Ori iertam deplin, ori ceea ce numim noi iertare, este neacceptat de El!
Dragul meu, care ai fost dezamagit de unii si de altii, gandeste-te ca in primul rand tu l-ai dezamagit pe Domnul Dumnezeu asa ca-I esti dator! Recunoaste-ti aceasta problema, dupa care rezolvati-o! Apeleaza la Cel care deja ti-a acordat iertarea rugandu-se Tatalui si pentru tine, pe cruce la Golgota, iertare pe care doar trebuie s-o accepti! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!


joi, 13 ianuarie 2011

Si ne iarta, precum si noi...

Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc, va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.
Matei 6:14-15


In fiecare zi, intr-un fel sau altul, omul este supus acestui exercitiu (cel mai greu exercitiu, as spune)... ori din perspectiva celui ce-ar trebui sa-si ceara iertare, ori din perspectiva celui ce ar trebui sa ierte.
Ceea ce cred, ca ne impiedica sa fim cu mult mai liberi in a ierta si a ne cere iertare, este ca nu constientizam si mai profund iertarea Domnului, singurul de altfel care nu poate fi in ambele situatii (de a ierta si a fi iertat) si e atat de bine! Avem nu doar etalonul la care sa ne raportam ci avem harul de a nu derapa in neiertare. Suntem adusi cu picioarele pe pamant, ori de cate ori suntem ispititi sa nu iertam sau sa venim cu o iertare vopsita! Trebuie sa intelegem ca Domnul ne cunoaste atunci cand iertam cu adevarat si cand nu. Daca Il credem pe Domnul ca intr-adevar ne cunoaste si ca nimic nu putem ascunde de El, ar trebui sa credem si ca respingem iertarea Lui ori de cate ori nu iertam! Oare realizam ca ne punem noi insine capcane? Suntem prinsi in propriile noastre neiertari! Sufletele noastre cel mai hartuite sunt de aceasta stare de neiertare. Suntem disperati de a fi iertati de catre Domnul Dumnezeu, dar suntem atat de impietriti, atunci cand trebuie sa iertam! Asta la modul constient, pentru ca practic se intampla un lucru ciudat: omul atunci cand intra in aceasta spirala a neiertatrii, fara sa-si dea seama nu mai este constient de iertarea pe care o doreste din partea Domnului. In strafundul fiintei lui, spune: indiferent de pret, nu pot sa-l iert pe X sau pe Y. Altfel nu ne-am intalni cu situatiile, in care azi, spun ca l-am iertat pe X si maine, ma trezesc ca am o reactie de repulsie, de ocolit, de trecut strada, atunci cand il vad pe cel, pe care spun ca l-am iertat!
Cum stai frate/sora cu iertarea? Cu iertarea profunda? Mare grija, s-ar putea sa fi intr-o stare de neiertare! Numai pentru ca ai spus cu gura, ca ai iertat, asta nu te duce in Cer! Traiesti intr-o minciuna si cel ce traieste in minciuna, degeaba spune ca traieste in Adevar!
Pentru tine prieten drag care inca nu te-ai impacat cu Domnul ar trebui sa intelegi ca pacatul tau nu doar ca L-a jignit, ci L-a ranit adanc, in dumnezeiasca Sa Fiinta... Poate ca tu nu crezi in El dar asta nu inseamna ca nu vei da socoteala. Dar daca, crezi, musai trebuie sa te pocaiesti. Cere-ti iertare pentru viata ta si cheama-L pe Domnul Isus in inima ta, ca Domn si Mantuitor, aceasta iertare fiind, cea mai pretioasa iertare pe care o poti primi vreodata! Nu rata aceasta sansa de a fi iertat! S-ar putea sa fie singurul moment din viata ta, cand poti sa faci acest gest! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

miercuri, 12 ianuarie 2011

Banul - ochiul Dracului?


Căci iubirea de bani, este radacina tuturor relelor; si unii care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.
1 Timotei 6:10

Am auzit aceasta expresie, de nu stiu cate ori! O expresie gresita, la fel de impamantenita, ca atatea altele. Partea proasta este ca ajungem sa vedem o problema, acolo unde ea nu este si sa nu vedem problema acolo unde ea este. Asa cum Sfanta Scriptura ne arata, iubirea de bani este o mare problema, ba chiar radacina tuturor relelor! Nu banul in sine! Aruncam anatema asupra bogatiei, care in ea insasi nu are cum sa fie o problema, si nu vedem, ca iubirea de aceasta bogatie, este adevarata problema!
Oamenii se chinuiesc la propriu sa se imbogateasca sau cei care nu pot sa se imbogateasca, se aleg cu o inima rea ca nu pot sa se imbogateasca! Cel care s-a imbogatit, pentru ca acesta a fost telul sau, se lupta sa-si pastreze, aceasta bogatie, in cel mai bun caz, vazand in toti ceilalti eventuali dusmani care vor sa-i distruga, pentru a le lua bogatiile... Am spus, in cel mai bun caz, pentru ca de obicei, cei ce au bogatii, se lupta sa aiba si mai mult, pierzand din vedere, ceea ce spune Domnul, ca, daca avem cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns (1 Timotei 6:8)
Pana si saracii stau cu gandul, tot la imbogatire, la genul "ce bine-ar fi daca as fi si eu bogat/a", consumandu-si viata si chinuindu-se ca nu se pot imbogati, gelozindu-i pe cei bogati, etc...
Toate aceste lucruri, se intampla atunci cand ne scapa din vedere persoana Domnului Dumnezeu... ne scapa din vedere ca indiferent ce-am avea pe acest pamant, nu putem duce cu noi in mormant (dupa moarte, se intelege) si indiferent de cat de multe ne lipsesc pe acest pamant (din lucrurile materiale) oricum, nu ne vor trebui in Cer.
Sfatul meu: concentreaza-te pe ceea ce cu adevarat conteaza si anume pe mantuirea sufletului tau. Daca esti mantuit, fi foarte atent, Cuvantul spune ca ispita de a umbla dupa bogatii este foarte mare si cu certitudine sfarsitul este ratacirea de la credinta! In ceea ce te priveste pe tine dragul meu, care inca nu te-ai hotarat pentru Hristos, adevarata bogatie, adica acea bogatie care nu-ti va putea fi luata de nimeni, este bogatia pe care ti-o strangi in Cer, ajutat de Domnul Isus Hristos! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

marți, 11 ianuarie 2011

Binecuvantarea!!! II


Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.
Deuteronom 30:19

Este atata timp, de cand am scris, ca voi mai posta despre binecuvantare, si sper sa mai fie si alte momente cand sa pot sa fac acest lucru! Deci:
Altfel spus, "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!", cum ar spune un proverb romanesc (in fine, nu sunt atat de sigur, daca este doar romanesc) .
Atunci cand Domnul Dumnezeu, ne-a creat, ne-a creat pentru a ne binecuvanta! Ne-a avertizat (prin intermediul stramosilor nostrii, Adam si Eva) ca respingand binecuvantarea ne vom intalni cu blestemul. Din neatentie, multi spun ca Dumnezeu a blestemat pamantul si ca l-a blestemat chiar pe om, dar daca suntem atenti, practic omul a atras blestemul, (adica moartea). Intr-adevar, Domnul Dumnezeu, a pus la dispozitia omului si blestemul, pentru ca i-a dat liberul arbitru, (daca nu ar fi procedat asa, ar fi fost un Dumnezeu care pe buna dreptate ar fi putut fi acuzat de slabiciune, etc.). Dar ca si sfat, a fost acela de a alege viata (binecuvantarea). Pentru ca legat de binecuvantare, aceasta a fost daruita omului, (daruindu-i forma pamantului, mare lucru nu s-a intamplat, dar in momentul in care ia daruit suflare, adica parte din El, atunci totul a capatat substanta (vezi Geneza 2:7) si nu orice fel de substanta: a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (vezi Geneza 1:26)) pe cand, blestemul i-a fost pus in fata ca o consecinta a neascultarii! Asa, ca omul pur si simplu atunci cand a ales sa nu asculte a intrat sub influenta si consecintele blestemului, care a avut ca finalitate moartea!
In nemasurata Sa dragoste, cu toate ca meritam sa ramanem sub blestem, Domnul Dumnezeu a ales sa ne scoata de acolo. Numai ca asta nu se putea face, doar pentru ca asa voia Domnul Dumnezeu! Pentru ca El nu poate sa minta, si pentru ca trebuia, ca pacatul sa fie platit, nemasurata Sa dragoste, s-a manifestat practic, atunci cand a ales sa-L dea pe Fiul Sau, Domnul Isus Hristos pentru mine si pentru tine!
In ce ma priveste, am ales sa nu-L mai fac pe Domnul Dumnezeu sa sufere din cauza mea, pentru ca nici mie nu-mi place, cand altii ma fac sa sufar!
De asemenea, in ce ma priveste, vazandu-mi pacatosenia si realizand ca as fi meritat moartea, am ales viata, am ales sa ma bucur de binecuvantare! Tu? Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

luni, 10 ianuarie 2011

"Vom muri si vom fi liberi"?!


"Adevarat, adevarat, va spun". le-a raspuns Isus: ca oricine traieste in pacat, este rob al pacatului... Deci, daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi"
Ioan 8:34,36

Acesta a fost unul din sloganurile care au fost foarte auzite in zilele Revolutiei din '89! Multora li s-a si intamplat (de-a dreptul) acest lucru, dar nu stiu daca au si murit liberi. Domnul cu certitudine stie, inclusiv, cei ce nu mai sunt printre noi. Bineinteles ca nu o sa vorbesc despre Revolutie si idealurile ei, ci am vrut sa arat ca moartea care a venit in urma pacatului, nu te poate elibera de nimic. Prin intermediul mortii, omul inceteaza de a mai putea face ceva pentru viitorul lui. Si ceea ce este cel putin la fel de important, nimeni nu mai poate face nimic pentru cel ce a murit!
Libertatea, mai precis adevarata libertate (si aici am in vedere libertatea, asa cum o arata Sfanta Scritpura) nu poate fi castigata decat, atata timp cat esti in viata!
Oamenii atunci cand se gandesc la libertate, se gandesc la libertatea unei tari, la libertatea de a circula, la libertatea de a spune ce vor, la libertatea de a face ce vor, etc.
Domnul nostru Isus Hristos, ne vorbeste de o libertate care transcende aceasta viata! El surprinde (ba chiar si-a intrigat auditoriul) atunci cand a spus ca adevarata libertate, este practic eliberarea de sub puterea pacatului (vezi Ioan 8:31-36). Cat de puternic ii tine pacatul, inlantuiti pe oameni! Pacatul este inchisoarea la purtator! Este cel care te robeste, crancen! Te tine rob, tarandu-te in moarte vesnica. Pacatul este boldul mortii (1 Corinteni 15:55).
Ceea ce este, cu adevarat extraordinar, dar intr-un fel atat de dureros, este ca, pentru ca omul sa poata scapa de robia pacatului, Domnul Isus, a trebuit sa plateasca cu propria viata! Pentru mine, si pentru orice fiinta umana!
As vrea sa te intreb pe tine care esti al Domnului: cat de mult apreciezi libertatea pe care ai primit-o, crezand in Domnul Isus?
De asemenea, as vrea sa te intreb pe tine, care inca, nu esti al Domnului: Constientizezi cat de periculos este pacatul in care traiesti? Sau continui sa te lasi pacalit de invataturile, care spun ca tu poti sa rezolvi problema celor care au murit inaintea ta, legat de mantuirea lor, cu fel de fel de pomeni si ritualuri, etc. si ca de asemenea altii iti vor rezolva problema mantuirii, dupa ce vei muri? Prietene, Sfanta Scriptura spune cu totul diferit de cum ai fost invatat de traditie si de alte invataturi omenesti care sunt contrare invataturii biblice. Te invit sa crezi ce spune Domnul Dumnezeu prin intermediul Sfintei Scripturi. Alege libertatea pe care doar Domnul Isus ti-o poate darui si care-ti asigura si vesnicia alaturi de Domnul Dumnezeu! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius

duminică, 9 ianuarie 2011

Ce cauti pe acest pamant?


Dupa aceea, am auzit in cer ca un glas puternic de gloata multa, care zicea: "Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mantuirea, slava, cinstea si puterea"!
Apocalipsa 19:1

Cei mai multi din aceasta lume, se scarpina, in cap, pentru ca nu prea stiu ce sa raspunda! E putin de mirare, cand raman blocati si dintre cei care spun ca Il cunosc, sau spun, ca, cred in Domnul Dumnezeu! "Pai habar nu am, nu eu am decis sa vin pe acest pamant", ar spune un om care nu crede in Domnul Dumnezeu sau unul care crede doar formal, sau din superstitie (aici ii includ pe toti cei care spun ca cred in Domnul Dumnezeu dar si in astrologie, ghicit, in ghinionul adus de pisica neagra care-ti taie calea, etc.) in El.
Ei bine, omul a fost creat de Domnul Dumnezeu, asa cum vedem in Sfanta Scriptura, pentru ca sa-I dea slava! L-a creat pe om pentru ca sa se bucure de el. L-a creat ca sa demonstreze intregii creatii ca si o fiinta complet lipsita de putere, poate sa-L iubeasca! Ba mai mult, s-a vazut cat se poat de clar ca fiinte, cu ceva mai multa putere decat oamenii (si aici ii am in vedere pe ingeri) au ales sa se razvrateasca impotriva Domnului! Mai precis, o treime dintre acestia in frunte cu Diavolul, care avusese o pozitie atat de privilegiata inaintea Domnului Dumnezeu!
Da, Domnul Dumnezeu, l-a creat pe om sa Il slaveasca! Sa se bucure la randul lui de Domnul Dumnezeu! Nu e nici o gluma a Domnului! Ce trebuia sa faca omul in gradina Edenului? Nu doar sa admire lucrarea lui Dumnezeu? Nu doar, sa-L admire pe cel ce l-a creat? Nu doar, sa i se inchine plin da recunostinta Celui ce i-a facut aceasta onoare imensa? Dragii mei, omul fusese imracat cu slava! Omul ce-a decis? Sa asculte de indemnul sarpelui! Adica, sa nu-i mai admire creatia! Dar ce-i mai dureros, sa nu-L mai slaveasca pe El! Si ca raul sa fie cat mai mare, oamenii se slavesc unii pe altii si toti pe Diavolul!
Frate si sora, cum stai cu slavirea Celui ce merita toata slava si cinstea?
De asemenea, te intreb iubit cititor, care inca nu te-ai hotarat pentru a face cel mai important gest din viata ta pe acest pamant si anume sa-L chemi pe Domnul Isus in inima ta ca Domn si Mantuitor: tu stii ca ai fost creat sa-L slavesti pe Domnul Dumnezeu? Nu vei putea sa faci acest lucru decat daca-I apartii Lui. Duhul sfant este Cel ce te va ajuta in aceasta directie! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Ce-i mai buna decat toate?


Si Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov, cu o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului. Si Iov a luat un ciob sa se scarpine, si a sezut pe cenusa.
Nevasta i-a zis: "Tu ramai neclintit in neprihanire ta! Blastama pe Dumnezeu si mori!"
Dar Iov i-a raspuns: "Vorbesti ca o femeie nebuna! Ce! Primim de la Dumnezeu binele, si nu primim si raul?" In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui.
Iov 2:7-10

Sa nu-mi spuneti ca nu ati raspuns, cel putin in prima fractiune de secunda: sanatatea! Si sa fim sinceri, oamenii se gandesc, la sanatatea fizica! Este atat de dorita aceasta sanatate! Si bineinteles ca nu este rau sa ne-o dorim.
Domnul Isus a insanatosit atatia oameni. Dar se scapa din vedere un lucru: ca Mantuitorul a avut grija sa atraga atentia asupra sufletului, care trebuie sa fie manutit si care odata mantuit sa se pastreze sanatos!
Epistolele pauline in majoritatea lor printre altele se termina, si cu urari de sanatate! Si totusi: Nu sanatatea (repet, in sensul ei fizic) este cea mai buna dintre toate, ci mantuirea sufletului! Nu-ti ajuta la nimic sa fi de ex. toata viata sanatos, sa sfarsesti viata sanatos tun fiind, dar sa-ti petreci vesnicia departe de Faţa Domnului, adica in iad. Asa cum nici reversul nu e valabil: poti sa fi bolnav toata viata si daca nu te-ai impacat cu Domnul, nu vei fi mantuit. Cu saracia? Aceeasi poveste. Saracia si boala nu te duc in Cer. Ci doar credinta in Domnul Isus Hristos, ca Domn si Mantuitor al sufletului tau!
Daca nu-ti vezi sufletul, nu bolnav, ci de-a dreptul mort in pacatele sale, nu poti sa faci pasul spre salvarea lui. Asa ca, cea mai buna dintre toate, este mantuirea! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

vineri, 7 ianuarie 2011

Cu voia Domnului!


Ascultati, acum, voi care ziceti: astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, si vom castiga. Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Căci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel si apoi piere. Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: "Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru"
Iacov 4:13-15

Lumea, in general are impresia ca tot ceea ce face, face dupa cum o taie capul... Nimic mai fals! Practic, tot ce face, face dupa cum este indemnata, (de cele mai multe ori ispitita) de cel rau. Bineinteles, ca de cele mai multe ori, nici nu-si da seama.
In ceea ce-L priveste, Domnul Dumnezeu, ne pune in fata voia Lui. Adica ne indeamna sa facem un lucru sau altul, garantandu-ne ca daca facem dupa cum El ne porunceste sau ne sfatuieste, ne va fi bine. Un bine care are corespondenta si in vesnicie. Adica actiunile noastre vor avea ca finalitate, prezenta noastra pentru totdeauna inaintea Lui.
De aceea este foarte important pentru cei ce sunt ai Domnului sa inteleaga ca orice dorinta, orice actiune a lor trebuie sa fie aprobata de Domnul. Trebuie sa ne punem tot timpul sub autoriatea Lui, gandurile si actiunile noastre. Dumnezeu niciodata nu a dorit lucruri rele pentru oameni, cu atat mai mult, pentru copii Sai.
Este trist, sa constati ca de multe ori si cei ce sunt ai Domnului, uita ca au un Stapan, care este plin de dragoste, dar este si gelos si sfant! Luati de problemele vietii, de multe ori, ne luam fraiele vietii in propriile maini (cel putin asa ni se pare) si uitam sa ne mai gandim la El, care practic, este printre altele, Calea. Asa ca ce ne costa, sa ne punem viata la adapost, de orice pericol nevazut care ne sta inainte. Ce ne costa sa ne punem planurile noastre, in mana Lui, pentru a primi cel mai calificat ajutor cu putinta. Ajutor, care ne vine de la Cel Atotputernic, slavit sa-I fie Numele!
Pentru tine, dragul meu, care inca nu esti al Domnului Dumnezeu, printr-o credinta personala in Domnul Isus Hristos si jertfa Lui rascuparatoare din pacat, vreau sa-ti spun ca prioritatea ta nr. zero, este mantuirea sufletului tau. Nici familie, nici sanatate, nici slujba, etc. nu sunt mai importante decat aceasta dorinta a lui Dumnezeu pentru viata ta. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!




joi, 6 ianuarie 2011

"Noroc cu Dumnezeu..." II


Cant Domnului căci mi-a facut bine!
Psalmul 13:6

Asa cum am aratat in prima postare despre noroc, acesta are de-a face cu intamplarea, hazardul, pe cand, atunci cand vorbim de Domnul Dumnezeu vorbim de purtarea lui de grija, in fiecare secunda a vietii noastre, o purtare deplin constienta, indiferent daca noi suntem, prin credinta, copii Lui, sau nu, Il iubim, sau nu, Il ascultam, sau nu, Il binecuvantam, sau nu, ...
Pentru ca este atat de impamantenita expresia aceasta, cu norocul, in vocabularul de zi cu zi al oamenilor, va dau cateva sugestii pentru a va debarasa usor, usor de aceasta mica vulpe care strica viile in floare:
1. In loc de "Noroc cu X ca m-a vazut cand asteptam la ocazie..." poti spune: "Slava Domnului pentru X, ca..." sau "Domnul sa-l binecuvinteze pe X, ca...." sau "Ce bine ca m-a vazut X, ca..."
2. In loc de "Azi am avut numai ghinioane", (ghinion=nenoroc) poti spune: "Azi lucrurile mi-au mers pe dos" sau "Azi am avut numai probleme", etc.
3. In loc de "Ce noroc am avut: cu o fractiune de secunda mai devreme daca treceam ma facea zob masina!" poti spune: "Ce har am avut de la Domnul: cu o..." sau "Domnul sa fie laudat: cu o...."
Dati Domnului ce este al Domnului! Cu dragoste, un mantuit prin Hristos, Marius!

miercuri, 5 ianuarie 2011

"Noroc cu Dumnezeu..."



Dar pe voi, care parasiti pe Domnul, care uitati muntele Meu cel Sfant, care puneti o masa "Norocului" si umpleti un pahar in cinstea "Soartei", va sortesc sabiei, si toti veti pleca genunchiul ca sa fiti injunghiati; căci Eu am chemat, si n-ati raspuns, am vorbit si n-ati ascultat, ci ati facut ce este rau inaintea Mea, si ati ales ce nu-Mi place.
Isaia 65:11,12

... ca m-a ajutat atunci, cand copilul a fost foarte bolnav" Acestea sunt cuvintele unei persoane, cu care stand de vorba, la un moment dat, mi-a relatat cele de mai sus... Este un nonsens total. Sau altele de genul: "Hai noroc"! ... o urare, care de asemenea nu este potrivita! Sau: "... pai da, tu ai avut noroc si eu am avut ghinion!" (contrasul norocului)!?!?!?
Intr-adevar, in Sfanta Scriptura exista o situatie in care unul din copii lui Iacov primeste numele Gad (noroc). Contextul de acolo arata ca totul sa petrecea sub imperiul unor lupte intre sotiile lui Iacov asa ca, nu puteai sa te astepti la lucruri profund gandite!

Norocul nu are de-a face cu Domnul Dumnezeu. Norocul are de-a face cu hazardul, cu intamplarea, pe cand, tot ceea ce face Domnul Dumnezeu este foarte bine stiut: El este Omniprezent, Omniscient, Omnipotent!
Asa ca, cine este al Domnului, este bine sa se fereasca de aceste vorbe care nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu in viata lor, as putea spune ca usor, usor chiar ne indeparteaza de El si cine nu este al Domnului, ar face bine sa se gandeasca la faptul ca, punandu-si increderea in noroc, vor ramane departe de Faţa lui Dumnezeu. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

marți, 4 ianuarie 2011

Fericirea, dezideratul cel mai respins, de cautatorii de fericire!


Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!
Psalmul 34:8

De ce? Pentru ca este cautata, acolo unde ea nu exista cu adevarat! A, surogate? Cu toptanul!
Asa cum se stie, totdeauna Diavolul a venit cu contraoferte la ofertele lui Dumnezeu in toate domeniile vietii omului! Fericirea nu face exceptie! Ba cred, ca este cea mai atacata si cea mai sufocata de "fericirile" cu care vine Diavolul in intampinarea omului, om, care atunci cand a fost creat, a fost creat sa fie fericit (nu tu blestem, nu tu boala, nu tu suferinta, nu tu vrasmasie, nu tu truda implicit sudoare si ca sa inchei, nu tu moarte!) !
Pai, hai sa vedem cateva din "fericirile" oferite de Diavol intretinute de lumea pervertita de pacat si de propria noastra fire pamanteasca, aliatii de baza ai Diavolului: sa ai cat mai multi bani ("care nu aduc fericirea dar care o sustin" cum spunea un sugubat, care cu certitudine nu-l cunoaste pe Dumnezeu, cat de cat, macar) sa ai putere cat mai mare (sa controlezi viata celorlalti... facand ceea ce nici Domnul Dumnezeu nu face!), sa experimentezi cat mai mult sex (cel din afara casatoriei, sau chiar in cadrul ei cu alte persoane decat partenerul/partenera de viata), sa-ti satisfaci propriile pofte (altele decat cele sexuale, de care am amintit deja).
In jurul "fericirilor" de mai sus, graviteaza fericiri care sunt mai marunte (sa ai un serviciu, sa ai o familie unita, sa nu te doara maseaua, sa nu te stranga pantoful, etc.) dar care la randul lor, concura la acoperirea adevaratei fericiri, care nu poate veni decat de la Dumnezeu! Deci:
Adevarata fericire, este cea care se manifesta si pe acest pamant, dar care iti asigura "transferul" in vesnicie alaturi de Dumnezeu!
Fericirea este in Dumnezeu! Dumnezeu a daruit-o omului atunci cand l-a creat! Omul si-a pierdut-o atunci cand a pacatuit!
Pentru ca omul sa-si recapete adevarata fericire (repet: fericire pierduta din cauza pacatului), trebuie sa se impace cu Domnul Dumnezeu!
Traim aceasta stare absolut incredibila: omul cauta fericirea (cu disperare, as putea spune) oriunde, ba chiar tot timpul, numai la Domnul Dumnezeu nu! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

luni, 3 ianuarie 2011

A fi, sau a nu fi!: La multi ani?!

A fi, sau a nu fi!: La multi ani?!

La multi ani?! II


Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel...
Matei 7:12

Pentru ca am vorbit de cliseul cu tus gros al lui "La multi ani" si pentru ca s-ar putea ca unii pe buna dreptate sa-mi spuna, "Dar ce pui in schimb?", o sa dau cateva sugestii de urari, care bineinteles ca trebuie spuse din intreaga inima, o inima coplesita de persoana si dragostea lui Hristos! Deci:
1. Sa traiesti vesnic... (Daniel 5:10)
2. Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru si de la Domnul Isus Hristos! (1 Corinteni 1:3)
3. Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi (tine, dupa caz!) (1 Corinteni 16:23)
4. Domnul sa fie cu tine... (Judecatori 6:11)
5. Sa te asculte Domnul in ziua necazului, sa te ocroteasca numele Dumnezeului lui Iacov (Psalmul 20:1)
6. Sa-ti trimita ajutor din locasul Sau cel Sfant... (Psalmul 20:2)
7. Sa-ti dea ce-ti doreste inima si sa-ti implineasca toate dorintele tale! (Psalmul 20:4)
8. Dumnezeul Cel Atotputernic sa te binecuvinteze... (Geneza 28:3)
Lista poate continua, cu variatiunile de rigoare... nici nu va inchipuiti cate urari puteti sa faceti, celor dragi si nu numai. Ideea aici este ca sa doresti aproapelui tau ceea ce ti-ai dori tie, avand grija sa te pui in situatia lui, atat cat se poate... Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!