Si ne iarta, precum si noi... III

Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: "Imi voi marturisi Domnului faradelegile!"Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
Psalmul 32:5


Cu un timp in urma, am postat legat de iertare si am amintit de o situatie a unei tinere care si-a imbolnavit intregul trup, prin otravirea sangelui! Ceea ce era cu mult mai bolnav, bineinteles ca era sufletul ei. 
As dori sa amintesc de situatia mea: Toata viata mea probabil, ca am fost un tip care a trait in neiertare. Cu proxima ocazie voi dezvolta aceasta idee mai precis atunci cand voi detalia cum a lucrat Domnul in viata mea, pe tot parcursul vietii mele, de pana acum! Asta cand va voi Domnul, bineinteles! Deci: 
Aveam 17 ani... terminasem bacalaureatul si in mod normal, ar fi trebuit sa fiu fericit, dar nu a fost asa...Ura mea era intr-un mod deosebit impotriva mamei mele...Mi-am otravit organismul pt. ca l-am "hranit" cu neiertare + ura, bineinteles... si am facut apendicita acuta cu peritonita perforata, fara ca sa am absolut nimic, pana cu 3 zile inainte de operatie (oricum nu am avut nici macar o intepatura, sau un deranj cat de mic, pana in acel moment): intr-o sambata dupa-amiaza pe la orele 17.00 m-au apucat durerile si undeva, martea, pe la amiaza (maxim ora 13.00),  deja am fost operat de urgenta, cu toate ca aveam temperatura! De fapt, in chiar momentul cand doctorul a pus bisturiul la locul cu pricina, infectia a izbucnit in afara (probabil ca, cu cateva zeci de secunde mai tarziu, interventia, si infectia s-ar fi dus in sange). Dupa ce s-a terminat toata treaba, la prima vizita, doctorul mi-a spus: "Daca veneai cu o saptamana mai devreme, in maxim 10 zile ai fi plecat acasa"! Mai tarziu am inteles ca practic, doctorul imi spunea ca... am ajuns la limita! Mana buna a lui Dumnezeu! Toate astea pt. ca am trait in neiertare + ura! M-a iertat, pentru ca nu stiam ce fac! Si daca suntem sinceri, Domnul a iertat, pe multi, chiar cand acestia au stiut foarte bine, ce fac! 
Ca si la acea tanara, de fapt ca si la toti ceilalti, problema mea a fost una sufleteasca! Sufletul meu era tinut de Diavol, in acea stare pentru ca sa ma piarda! Diavolul, nu are dreptul de a cunoaste viitorul, dar Scriptura o stie: asa ca stia, ca eu, ca de fapt orice om, avem o sansa din partea Domnului de a ne intoarce la El pentru a ne fi  iertate pacatele si de a ne petrece vesnicia cu El. Domnul Isus ne-a iertat mai dinainte, noua ramanandu-ne doar de a intra in aceasta iertare pregatita si parafata de El la Golgota! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!