Alege...viata!

Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.
Deuteronom 30:19


Este sfatul pe care nu-l dau eu, ci il da Domnul Dumnezeu in Sfanta Scriptura, omului, dupa ce omul avand viata (si inca ce viata) a ales neascultarea intrand in (vai!) posesia mortii! Domnul, cu toate ca putea sa-l lase pierdut pe om pentru totdeauna, a decis sa-i mai acorde o sansa, in persoana Fiului Sau, Domnul Isus Hristos!
Si uite-asa, si eu si tu, putem fi reabilitati! Putem fi recuperati din pierzarea vesnica, punandu-ne increderea, in Cel ce a murit pentru pacatele noastre, pentru a avea viata! Dar asa cum am aratat, reabilitarea nu se face in mod automat ci trebuie sa se faca exact in acelas mod in care s-a ales moartea. Omul a decis sa aleaga in mod constient moartea, asa ca tot in mod constient trebuie sa aleaga viata. Nimeni, nu poate decide pentru celalalt, atunci cand e vorba de viata vesnica! (vezi Ioan 1:12-13) 
Ceea ce este putin socant, este ca si dupa ce Domnul Isus a venit si S-a oferit ca singura solutie pentru recuperarea omului din ghearele Diavolului, omul sa aleaga moartea, prin respingerea Lui! In Evanghelia dupa Matei 27:15-25, gasim un astfel de moment cand oamenii au ales intre un criminal si l-am numit aici pe Baraba (care merita pe deplin pedeapsa cu moartea) si Domnul Isus (care nu a gresit cu abolut nimic). Va voi arata cateva situatii cand omul poate continua sa respinga viata. Este cat se poate de clar, ca nu poti sa ai motivatii contrare vietii si sa alegi totusi viata! Deci, cu certitudine vei respinge viata cand: 
1. Pizma iti motiveaza actiunile. Orice actiuni ai face daca la baza au pizma, sa nu te astepti decat la: 
- anularea oricarei judecati drepte
- alegeri profund viciate
- alegerea raului, oricat de grav este acesta
2. Judeci dupa interese meschine. Meschinaria te impiedica: 
- sa mai iei in considerare sfaturile chiar si ale celei mai dragi persoane. Nevasta lui Pilat l-a rugat sa nu-si murdareasca mainile cu sangele nevinovat al Mantuitorului. 
- sa vezi cum neprihanirea este calcata in picioare, este complet terfelita.
- sa mai fi sensibil la suferinta
3. Judeci dupa zarva  si nu dupa nevinovatie! Apropo de zarva: Diavolul este un expert in a tine totul in nebuloasa, in mocirla, in ape tulburi, unde nu poti sa vezi nimic: Nu poti sa vezi nici diamantul de pe fundul apei, adica binecuvantarea pe care o poti gasi, dar nici ciobul care te poate rani foarte urat, de ce nu, chiar mortal... In zarva, in mocirla, mai degraba iti scapa diamantul si este cat se poate de probabil sa ai de-a face cu ciobul. Ba chiar Diavolul va avea grija ca sa te faca sa vezi ciobul ca fiind diamantul, asa ca poti sa te ranesti atat de usor. Pentru a beneficia de claritate, de limpezime ai nevoie de Duhul Sfant in viata ta. Asa ca, atunci cand judeci dupa zarva (tulburare) si nu dupa nevinovatie:
- alegi moartea in detrimentul vietii
- Il respingi pe Isus
- degeaba te declari nevinovat, asta nu-ti ajuta la nimic
- alegi blestemul in detrimentul binecuvantarii.
Se merita? Gandeste-te iubit cititor! Alegerea iti apartine in totalitate! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 

Fericirea dezideratul cel mai respins, de cautatorii de fericire! II

Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: Pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.
Psalmul 73:28


Am constatat un lucru: Cea mai nefericita fiinta din Creatie este Diavolul! Din momentul in care si-a dorit sa fie deopotriva cu Domnul Dumnezeu, si-a pierdut fericirea! A inlocuit fericirea, cu satisfactia de a-i vedea pe toti ceilalti nefericiti... Cu certitudine, nu-i place ca omul sa fie fericit! El ne-a furat fericirea, in gradina Edenului (dar trebuie sa fim sinceri: cu concursul nostru la greu!). In dragostea Sa Dumnezeu a vrut (si vrea) sa ne readuca fericirea...acea fericire care ne insoteste in toate, dar absolut, in toate momentele vietii noastre, mai placute sau mai putin placute...

De dimineata pana seara, zi de zi an de an, in fine, cate zile are omul, aceasta este otrava care se picura in fiinta omului de catre Diavol si anume, ca nu exista nici o sansa pentru om ca sa fie fericit! Sau daca vrea sa fie fericit, trebuie sa faca acest lucru, pe cont propriu. Tine-l departe pe om de Dumnezeu sau rupe-l pe om de El si asta este formula cea mai sigura de a nu fi fericit! 

Este foarte adevarat, ca omul, s-a nascut intr-o lume coplesita de nefericire, din cauza acelei alegeri (nefericite, voila) de la inceputul Creatiei! Dar cum am aratat in cealalta postare pacatul este cel care ne-a adus in starea de nefericire, dar prin ispasirea pedepsei de catre Domnul Isus Hristos, pentru intreaga lume, fericirea este posibila! 

As aminti de un personaj, din Sfanta Scriptura care iubindu-l pe Domnul Dumnezeu (implicit, iubindu-si semenii) a intrat in "colimatorul" Diavolului (fiinta atat de nefericita) si atat de mult l-a urat, incat s-a hotarat sa-l piarda. Asa ca s-a prezentat inaintea Domnului, acest pârâş si ca sa aiba o "sansa" la a-l "indupleca" pe Domnul, l-a atacat intai chiar pe El, acuzandu-I ca daca Iov este fericit, este pentru ca l-a  ocrotit si l-a binecuvantat  (de parca nu asta face Domnul cu fiecare din noi, in parte, numai ca, din nefericire, din cauza pacatului, nu vedem acest lucru) (vezi Iov 1:10). In fine, Domnul a ingaduit ca Iov sa treaca prin acea experienta, prin care Diavolul sa-l duca in starea de a-L blestema sau de a-L vorbi de rau pe Domnul, folosindu-se pana si de sotia lui, pentru aceasta. 
Diavolul a crezut ca fericirea lui Iov era legata de bogatie, de o familie fericita cu copii la casele lor, de un nume bun sau de sanatate. Nimic din toate acestea! Fericirea lui Iov, era legata de trairea intr-o teama sfanta de Domnul si de abaterea de la rau, ca si rob al Lui! (vezi Iov 1:8). S-a inselat, asa cum s-a inselat, ori de cate ori a crezut ca se poate pune cu Dumnezeu! Atitudinea lui Iov, a aratat cat se poate de clar, ca fericirea lui nu a fost legata de cele relatate de mine, mai sus: ""Vorbesti ca o femeie nebuna! Ce! Primim de la Dumnezeu binele, si nu primim si raul?" In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui." (Iov 2:10) Care a fost sfarsitul lui? Pai a murit batran si satul de zile, nu inainte de a fi binecuvantat de Domnul, incredibil. Cititi Iov 42:10-17 si veti vedea cum Domnul i-a dat indoit decat ceea ce a pierdut. Ma grabesc sa afirm ca si daca finalul oamenilor nu este ca al lui Iov (ei apartinand Domnului) asta nu inseamna ca vesnicia nu si-o vor petrece fericiti (cum altfel) in prezenta Lui!
Te intreb pe tine, care spui ca esti al Domnului: esti fericit? Ceilalti cu care vi in contact pot sa se molipseasca de fericirea ta? Sau se intampla ca te molipsesti tu de nefericirea celor care, inca, nu apartin Domnului? 
Pentru tine, care inca nu apartii Domnului, asa cum este definita aceasta apartinere, de Sfanta Scriptura, citeste-o si convinge-te singur de cele relatate de mine, daca vrei sa beneficiezi de adevarata fericire! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

De ce atat de putin, sau cand se intampla, de ce nu pe El?!

Totusi Tu esti Cel Sfant, si Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel.
Psalmul 22:3


Este o tema foarte scumpa mie... si anume lauda la adresa Domnului! Cantare de lauda. Cu alte ocazii, am mai amintit despre faptul ca omul a fost creat spre a se bucura de Domnul, spre a-L slavi... asta intr-o ascultare deplina de El.
O prima constatare, pe care as vrea sa o fac, este ca lauda-i strans legata de ascultare! Si spun asta, la modul general pentru ca in fiinta umana a fost pusa inchinarea. Din cauza liberului arbitru,  omul este cel care decide de cine asculta... pentru ca de cine asculta, pa acela-l va lauda sau aprecia. Nu se poate sa spui ca asculti de Dumnezeu si tu sa-l lauzi pe Diavol, sau pe aliatii lui: firea pamanteasca si lumea (sistemul de valori al lumii, nu lumea in sensul multimilor sau indivizilor).
Sa ne intelegem: Diavolul de la bun inceput, a vrut sa fie deopotriva cu Domnul Dumnezeu (vezi Isaia 14:13-14) adica a vrut sa primeasca si el, ceea ce era de dat doar Domnului Dumnezeu! Numai ca siretenia Diavolului, consta in faptul ca pana la final, el cel Viclean (e unul din numele lui) va confisca toata inchinarea! Toata lauda. Nu se va opri, pana nu te va subjuga deplin! El nu-l lasa pe cel, ce a fost al lui sa-i scape printre degete! Cel ce-asculta de Domnul Dumnezeu il va lauda pe El. Inseamna ca si-a dat seama de viata traita fara de Dumnezeu este o viata cu un final cumplit: Iadul. O viata cu El, este cu un final absolut fantastic: Cerul.
Te-ai gandit vreodata ca toate cantecele pe care le-ai cantat sau ascultat pe la chefuri, si nu numai, nu l-au onorat pe Dumnezeu? Poate ca nici nu ai stiut ca Dumnezeu locuieste in mijlocul laudelor (vezi motto-ul), dar la adresa Lui bineinteles! Ai fost obisnuit sa crezi despre Dumnezeu, ca este doar cu o putere nelimitata, ca trebuie sa te ajute cand ai nevoie, ca poti sa-L injuri ori de cate ori, ceva nu-ti merge in viata? 
Oamenii fac orice, numai sa nu-L laude pe El. Se lauda pe ei insasi, unii pe altii (mai ales daca le iese ceva din respectiva lauda) de cele mai multe ori chiar pe Diavol chiar daca nu sunt constienti de asta. Atata timp cat omul este tinut departe de prezenta lui Dumnezeu (prezenta care, natural te pune in starea de lauda) Diavolul si-a atins tinta! Diavolul il tine departe de Dumnezeu prin intermediul pacatului. 
Ca sa scapi de pacat, cheama-L pe Domnul Isus, in viata ta ca Domn si Mantuitor! De ce sa nu-I dai cinstea si lauda care I se cuvin? Le merita din plin, pentru cate a facut pentru tine! 
Pentru tine dragul meu, care spui ca-L iubesti pe Dumnezeu, lauda este importanta? Sau ai inceput sa obosesti in a-L proslavi? Ti se pare cumva ca nu se merita? A mai scazut  focul si intensitatea laudei? Cand te vede, cel care nu-l cunoaste pe Domnul in mod personal, se molipseste de la tine in a-si dori sa-l laude pe Domnul? Sau deja te-a cucerit cu ultimele lui cantece despre bani, putere si nefrica de dusmani, cantate de manelisti, etc.? Se merita?
P.S. Interesant cand a ingaduit Domnul sa scriu in legatura cu aceasta tema: intr-o zi in care cu 22 (si mai bine) de ani inainte, era omagiat si paraomagiat Nicolae Ceausescu, un om care s-a crezut un fel de dumnezeu.
Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 

Cand suferinta isi spune cuvantul...

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita." Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine.
2Corinteni 12:9


De la bun inceput, vreau sa afirm, ca nu doresc sa fac o teologie a suferintei (nu m-as pricepe sub nici o forma la asa ceva) ci sa spun cum vad eu suferinta. Cel putin la noi in tara, atunci cand cineva se imbolnaveste, exista o "teorie": "Sigur a facut el ceva gresit, de l-a pedepsit Dumnezeu!" Nimic mai fals. Fara sa anulez ca se poate intampla si asa ceva. Dar nu asta e regula, asa cum este prezentata la noi. Totusi tocata zi de zi aceasta "teorie", oamenii ajung singuri sa se autocondamne, Si problema apare mai ales atunci cand in mod normal ar trebui sa nu suferi pentru ca stii ca-I esti credincios Domnului, nu ai o problema cu iertarea asa cum mi-am prezentat propria suferinta cauzata de neiertarea in care am trait!
O sora citindu-mi postarea, mi-a pus in fata o situatie foarte buna, legata de suferinta: daca ea nu are probleme cu iertarea, de ce totusi este bolnava? Pentu un raspuns, cat de cat, o sa prezint o alta teorie pe care am importat-o (noi romanii) din Occident, mai precis din State si anume: omul sufera din pricina ca nu este suficient de credincios. Nici mai mult nici mai putin, se spune ca cine crede cu adevarat in Dumnezeu este asa de binecuvantat incat nu mai este nici bolnav si nici sarac!  Este o teorie deosebit de periculoasa! Este asa zisa "teologie a prosperitatii". Aceasta teorie, pe cale de consecinta, spune ca daca esti sarac sau bolnav inseamna ca ai probleme in relatia cu Domnul Dumnezeu! Daca mai esti si sarac si bolnav, asta-i de-a dreptul incalificabil!?!?!? Asa ca, indiferent de cat te straduiesti, sa traiesti asa cum ii place Domnului (aici vorbesc de partea noastra de traire, in neprihanirea lui Hristos) si nu se intampla nimic, inseamna ca nu ai facut tot ce trebuie in directia respectiva! O enorma minciuna!
Repet, fara sa filosofez pe aceasta tema, as aminti ca insusi Mantuitorul a fost sarac din perspectiva modului nostru de a privi saracia, dar mai ales din perspectiva acelora care sunt adeptii "teologiei prosperitatii"... in Matei 8:20, Domnul Isus spune: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-si odihni capul.". Un alt exemplu, asa, repede, si cat se poate de concludent este chiar apostolul Pavel, care avand o problema de sanatate, il roaga pe Domnul sa-l vindece! Raspunsul Domnului, este cat se poate de clar: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita" 2Corinteni 12:9 Dar va rog sa urmariti cum primeste Pavel raspunsul Domnului, in acelas verset: "Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine." Daca n-am fi atat de preocupati sa scapam de suferinta, poate L-am lasa pe Domnul sa-si desavarseasca puterea in slabiciunile noastre. Iata un motiv cat se poate de bun, pentru a nu privi suferinta ca pe o pedeapsa din partea Domnului, chiar daca ea, la inceput, a venit ca o consecinta a neascultarii. Este un ajutor cat se poate de potrivit, pentru ca Domnul sa te tina cat mai departe de mandrie (vezi 2Corinteni 12:9) si mai mult decat atat, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in tine! Crezi ca este putin lucru acest har?  Poate ca zici: Dar nu se poate sa am si sanatatea si puterea lui Hristos sa ramana in mine? Ba da. Dar crede-ma iubit cititor, ca Domnul stie mai bine, ce este cu adevarat bun pentru tine. 
As vrea sa spun ca suferinta a fost factorul prin intermediul caruia majoritatea covarsitoare a oamenilor, s-au intors la Dumnezeu. Daca nu chiar toti. Am in vedere orice tip de suferinta: sufleteasca, trupeasca, etc. Cu alta ocazie, cu ajutorul Domnului, voi aminti si despre alte motive, pentru care exista suferinta! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 
P.S. Pentru cine se grabeste sa spuna, ca mi-e usor sa vorbesc despre suferinta, as vrea sa stii ca de 44 de ani sunt paralizat de la brau in jos. Nu aveam 1 an, cand am paralizat din pricina unui vaccin facut in conditii improprii. 

Si ne iarta, precum si noi... III

Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: "Imi voi marturisi Domnului faradelegile!"Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
Psalmul 32:5


Cu un timp in urma, am postat legat de iertare si am amintit de o situatie a unei tinere care si-a imbolnavit intregul trup, prin otravirea sangelui! Ceea ce era cu mult mai bolnav, bineinteles ca era sufletul ei. 
As dori sa amintesc de situatia mea: Toata viata mea probabil, ca am fost un tip care a trait in neiertare. Cu proxima ocazie voi dezvolta aceasta idee mai precis atunci cand voi detalia cum a lucrat Domnul in viata mea, pe tot parcursul vietii mele, de pana acum! Asta cand va voi Domnul, bineinteles! Deci: 
Aveam 17 ani... terminasem bacalaureatul si in mod normal, ar fi trebuit sa fiu fericit, dar nu a fost asa...Ura mea era intr-un mod deosebit impotriva mamei mele...Mi-am otravit organismul pt. ca l-am "hranit" cu neiertare + ura, bineinteles... si am facut apendicita acuta cu peritonita perforata, fara ca sa am absolut nimic, pana cu 3 zile inainte de operatie (oricum nu am avut nici macar o intepatura, sau un deranj cat de mic, pana in acel moment): intr-o sambata dupa-amiaza pe la orele 17.00 m-au apucat durerile si undeva, martea, pe la amiaza (maxim ora 13.00),  deja am fost operat de urgenta, cu toate ca aveam temperatura! De fapt, in chiar momentul cand doctorul a pus bisturiul la locul cu pricina, infectia a izbucnit in afara (probabil ca, cu cateva zeci de secunde mai tarziu, interventia, si infectia s-ar fi dus in sange). Dupa ce s-a terminat toata treaba, la prima vizita, doctorul mi-a spus: "Daca veneai cu o saptamana mai devreme, in maxim 10 zile ai fi plecat acasa"! Mai tarziu am inteles ca practic, doctorul imi spunea ca... am ajuns la limita! Mana buna a lui Dumnezeu! Toate astea pt. ca am trait in neiertare + ura! M-a iertat, pentru ca nu stiam ce fac! Si daca suntem sinceri, Domnul a iertat, pe multi, chiar cand acestia au stiut foarte bine, ce fac! 
Ca si la acea tanara, de fapt ca si la toti ceilalti, problema mea a fost una sufleteasca! Sufletul meu era tinut de Diavol, in acea stare pentru ca sa ma piarda! Diavolul, nu are dreptul de a cunoaste viitorul, dar Scriptura o stie: asa ca stia, ca eu, ca de fapt orice om, avem o sansa din partea Domnului de a ne intoarce la El pentru a ne fi  iertate pacatele si de a ne petrece vesnicia cu El. Domnul Isus ne-a iertat mai dinainte, noua ramanandu-ne doar de a intra in aceasta iertare pregatita si parafata de El la Golgota! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Eee... Hai sa fim seriosi! II

El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.

1 Petru 2:24

Am primit niste imagini de la o sora, (imagini infioratoare) legate de un atentat asupra unei biserici crestine din Alexandria-Egipt. Acesta este pretul pe care-l platesc unii oameni, pentru ca dandu-si seama ca pacatul este ucigas (deci nu este de joaca, cu el), au ales sa-si predea viata Domnului, in felul acesta devenind crestini! 

Pentru ca au ales, sa nu mai pacatuiasca, crestinii sunt loviti de Diavol cat se poate de crunt! Diavolul stie ca ceea ce-L doare cel mai tare pe Dumnezeu, este... pacatul!

Daca tu crezi iubit cititor, ca este de gluma cu pacatul, te inseli!

Imaginile sunt tulburatoare, si cu certitudine te infiorezi in tine, cand le vezi! Dar as vrea sa intelegi ca dezastrul din interiorul celor care nu s-au impacat cu Domnul Dumnezeu, este cu mult mai infiorator! De ce? Pai ganditi-va la fiecare dintre noi ca la niste cadavre ambulante, peste care nu a dat vre-o bomba cu srapnel sau cu napalm. Ne-a lovit doar... pacatul! Ne-am nascut in pacat, ba mai mult, pana sa ne impacam cu Domnul eram morti in greselile si in pacatele noastre! Greu mirositor! Mantuitorul spunea, in acest sens, la un moment dat: "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care, pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratie!" (Matei 23:27) Te rog, nu te grabi sa-mi spui, ca s-a adresat fariseilor si carturarilor... gandindu-ne la viata noastra, cred ca am putea sa ne vedem macar, din cand in cand, in situatia respectivilor, mustrati, de Domnul. Dar sa continui.

In timp ce vorbeam cu sora respectiva si ma uitam pe acele imagini, mi-am amintit de filmul Patimile lui Hristos, regizat de Mel Gibson! Un gand care m-a marcat, a fost ca toata lumea cu care am vorbit, a ramas foarte impresionata de ranile fizice, ale Domnului Isus Hristos (apropo, am auzit si foarte multe predici cu acest gen de mesaj: de ex. la cat de cumplite au fost bicele cu care a fost lovit Domnul, etc. de aici derivand bineinteles, suferintele Lui!) Nu voi contesta suferintele Lui fizice (ele au existat) doar ca El, mi-a aratat cu totul altceva: "Pe cand il duceau sa-L rastigneasca...in urma Lui mergea o mare multime de norod si femei, care se boceau isi bateau pieptul, si se tanguiau dupa El. Isus s-a intors spre ele si a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine; ci plangeti-va pe voi insiva si pe copii vostri."" (Luca 23:26-28). De ce a procedat asa Mantuitorul? In mod normal, El era cel ce suferea! Pai, pentru ca El s-a referit la pacatele celor ce-l boceau. Pacatele acelea erau cele ce faceau ranile cele mai ingrozitoare! Acele pacate erau aducatoare de moarte. Pacatul meu si pacatul tau, L-au rastignit pe Domnul Isus. Pacatul meu si pacatul tau L-au facut pe Tatal sa-Si intoarca privirile de la Fiul Sau, atunci cand era pe cruce. Pacatul meu si pacatul tau L-au murdarit, pe Cel Sfant, pe Cel ce nu a pacatuit niciodata! Pacatul meu si pacatul tau, L-au adus sub blestem, blestem care ar fi trebuit sa cada asupra noastra!

Ti se mai pare, ca nu-i atat de grav pacatul? Mai sus am amintit de cadavru ambulant! Dragul meu atata timp cat nu te intereseaza ce-a facut Domnul Isus pentru tine, esti in aceasta situatie! Daca vrei sa ai viata, trebuie sa-i multumesti Domnului ca a murit si pentru tine si sa-I predai viata ta, pentru ca El sa ti-o mantuiasca! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Eee... Hai sa fim seriosi!

Fiindca plata pacatului este moartea: Dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 6:23

Cam asa ii auzi pe cei mai multi atunci cand e vorba de pacat!

As incepe, cu a arata cum a reusit Diavolul sa-l insele pe om, pana si atunci cand e vorba de pacat; nu ati auzit vorbe de genul: "Pacat ca a prins-o barbatul cu X... daca mai intarzia un minut...!", "Pacat ca a aparut politia, tocmai cand sa se faca nevazuti cu marfa" si exemplele pot continua cu duiumul!

De prea multe ori, oamenii trateaza pacatul ca fiind ceva insignifiant! Il trateaza ca fiind ceva normal (intr-un fel asa si este) in viata lor nestiind (sau daca stiu, il desconsidera) ca pacatul nici mult nici mai putin inseamna neascultare de Dumnezeu! Mai exact si mai explicit spus, pacatul inseamna: a gandi, a vorbi, a face lucruri care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu. Voie, pe care o gasim in Sfanta Scriptura!
Pacatul s-a nascut in sanul Diavolului, atunci cand a vrut sa fie asemeni lui Dumnezeu, ridicandu-se impotriva Lui cu o treime din ostirea ingerilor. Pacatul s-a insinuat in viata omului, cand acesta a plecat urechea la indemnul Sarpelui si a ascultat de el, in loc sa asculte de Domnul Dumnezeu, care i-a spus, cat se poate de categoric, sa nu ia din pomul cunostintei binelui si raului....
Pacatul este intretinut de diavol, lume si propria noastra fire pamanteasca! Ne nastem in pacat si asta se vede cat se poate de clar la copii nostrii. Sunt sigur ca v-ati distrat, avand un copil foarte mic, care jucandu-se cu cheia de la masina si spundu-i sa vi-o dea, il vedeati cum va intinde cheia, dar cand voiati sa i-o luati, isi ....tragea mana! Da, da, ta amagea pur si simplu! Da... se juca cu tine...mintindu-te! Nu stia sa spuna "mama" "tata" dar stia deja sa minta! Fara sa-l invete cineva! Cati dintre noi nu ne-am distrat cand un copil foarte mic folosea cuvinte porcoase? Cati dintre noi nu am auzit pe tatal spunandu-i copilului de 3 ani: "ia cum il injuri tu pe Gica?" Cati dintr-e parinti nu le-au spus copiilor, sa transmita vecinului (care venea la usa lor), ca nu sunt acasa, cand ei de fapt erau?
Ne este mult mai la indemana sa facem raul (sa pacatuim) decat binele: ca sa faci un rau imens ai nevoie doar de un bat de chibrit, pe cand ca sa faci binele...Gandeste-te, reusesti sa faci o casa cu un bat de chibrit? Doar scrum....Am ajuns sa fim deranjati daca ni se atrage atentia ca nu e bine ce facem (atunci cand nu facem bine, ce facem). Ba chiar devenim violenti, in vorbe si-n fapte...ne este mai usor sa jignim decat sa spunem o vorba buna sau sa nu ne cerem scuze pt. un lucru pe care l-am facut gresit...Si astea sunt, zicem noi, "lucruri banale"! 'Prea faci caz!" "Ei esti si tu exagerat: i-am dat o palma nevestei, mare lucru...eram baut...m-a enervat... nu-i mai tacea gura aia odata...". De fapt, acestea fiind pacate.... Pacate despre care in Sf. Scriptura ni se spune cat se poate de clar, ca exista o plata... una cumplita: MOARTEA! (Romani 6:23 a)
Trebuie sa intelegem ca Domnul Dumnezeu sufera cand noi pacatuim! Nu-L putem cumpara sau mitui prin faptele noastre bune! Nu putem pune intr-un cantar imaginar faptele noastre bune si faptele noastre rele si sa tragem linia spunand ca avem mai multe bune, decat rele!
Unii nu se simt bine daca nu jignesc, altii nu se simt bine daca nu-si bat nevestele, altii, daca nu le-au avut la pat, pe X, Y, Z, (ba mai si laudandu-se prietenilor ), etc.
Un pacat atrage dupa sine altul! Ca sa scapam de acest flagel care ne macina sufletele si ni le tine in intuneric, trebuie sa ne intoarcem cu fata spre Domnul Dumnezeu ajutati de Duhul Sfant prin Fiul Sau! Pentru ca daca plata pacatului este moartea, darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23 b) Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Tot raul spre bine?! II

...Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?

Romani 8:31

Banuiesc, ca stiti ca nu doar cei fara de Dumnezeu (din perspectiva biblica) se intreaba, de ce li se intampla lucruri neplacute?! Dar daca respectivii au, sa spun asa, un fel de scuza, cei ce sunt ai Lui nu au nici o scuza! De ce? Ieri am pus ca si motto acel verset 28 din Romani 8 unde printre altele ni se spune ca toate lucrurile, lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. TOATE! Ba as putea spune ca, cele mai putin placute noua, in mod normal, ar trebuie sa lucreze mai mult. De ce?

1. Pentru ca, fiind in mijlocul problemei, noi nu disperam ca si ceilalti, ci indreptandu-ne privirile spre El, stam linistiti pentru a astepta ca El, sa ne rezolve prblemele! Sa nu inteleaga cineva ca stam pasivi... pur si simplu ne punem increderea in promisiunile pe care Domnul le-a lasat pe paginile Sfintelor Scripturi, insusindu-ni-le!

2. Pentru ca, si daca nu ne rezolva problemele, Domnul vrea sa-si scoata slava, prin faptul ca noi am crezut rugaciunea prin care I-am spus: faca-se voia Ta!

3. Pentru ca primesti putere de la El, sa poti sa Il slavesti, in orice conditii, indiferent daca Domnul face sau nu dupa cum ai dori tu! Practic, noi nu ne vaicarim, nu intram in panica, in disperare (asa cum am aratat si mai sus), ci in liniste, cu seninatate, cu pace, Il adoram pe Cel ce a luat asupra Lui moartea, pentru ca noi sa putem sa traim vesnic!

4. Pentru ca Il credem pe Cuvant! Tot ce spune Domnul este da si amin! Chiar daca nu intelegem toate lucrurile (suntem limitati din pricina firii pamantesti) uitandu-ne in Sfanta Scriptura, am putut sa vedem ca in nici o situatie Domnul nu i-a mintit pe cei care si-au pus increderea in Cuvantul Sau: Dumnezeu nu a mintit si nu minte!

As vrea sa va amintesc, doar un moment din viata celor care fiind ai Domnului, au fost gata sa plateasca cu viata, decat sa se indoiasca de cuvantul Domnului Dumnezeu. In cartea Daniel, printre altii ni se spune despre 3 tineri, care pentru ca au refuzat sa se inchine unui idol de aur chiar daca asta ar fi insemnat moartea lor, au mers pana la capat. Este un moment, dramatic in care cei trei tineri, cu toate presiunile iminentului pericol, au spus: "Iata, Dumnezeul nostru, caruia Ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului tau de aur, pe care l-ai inaltat!" Daniel 3:17-18. Va las placerea sa vedeti ce s-a intamplat cu cei 3.

Si exemplele pot continua, dar va incurajez sa cititi pentru cei care nu ati citit niciodata aceasta carte Daniel, in integralitatea ei, dar si pe ceilalti, care poate ati uitat sa va puneti increderea in El, pe deplin!

Dragul meu, pentru tine, care poate nu gasesti solutii la problemele atat de dramatice ale vietii, te incurajez sa-L primesti pe Domnul Isus Hristos, ca Domn si Mantuitor al vietii tale. Spune atat de clar Cuvantul ca, "El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre" si ca "Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti!" Isaia 53:5. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Tot raul spre bine?!

De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.

Romani 8:28

Ca de obicei, de cele mai multe ori, suna frumos in lumea asta, afara de legile lui Murphy (unde totul este intr-o nota de fatalism, dar si acesta vesel) dar, vai, atat de neadevarat! Atat de inselator, pentru sufletul omului! De ce? Pentru ca Domnul Dumnezeu spune cu totul, absolut, cu totul altceva, chiar daca zicerea din titlu (fara semnele de intrebare/exclamatie) se apropie foarte mult, de ceea ce am prezentat in motto.

Cu alte cuvinte, nu e de-a valma, ba mai mult, in conformitate cu cele spuse in Sfanta Scritpura, in vremurile din urma, vor fi vremuri grele (vezi 2Timotei 3:1), pe toate planurile vietii. Si totusi in aceste vremuri grele, exista o promisiune din partea lui Dumnezeu pe care El, pana acum si-a tinut-o! Si anume ca, cei care sunt ai Lui (deci care-L iubesc) au parte de protectia Lui!

Apropo: as vrea sa-ti atrag atentia ca si tu, care inca nu esti impacat cu Domnul (altfel spus, ca nu-L iubesti, cel putin pana acum) ai parte de bine, de har, din partea Lui! Poate ca te-a revoltat, cand am spus ca nu-l iubesti, dar atata timp cat nu L-ai chemat pe Domnul Isus in inima ta ca Domn si Mantuitor, sa stii ca acesta este adevarul. Cu alta ocazie, voi dezvolta diferenta dintre rugaciunile pe care ti le-a ascultat Domnul si iubirea ta fata de El. Oricum, El doreste si anume, in esenta, binele pe care ti-l doreste, este unul cu bataie vesnica.

Te-ai gandit prieten drag, la tot binele pe care ti l-a facut Domnul si pe care vrea sa ti-l faca? El te iubeste si a facut tot ce trebuieste pentru ca tu sa mergi in Cer, dar trebuie sa-i raspunzi tot cu iubire, o iubire care sa se bazeze pe pocainta reala! Fa pasul acesta acum, raspunde la o iubire de necuprins in cuvinte prin ceea ce a facut Domnul Isus pentru tine, cu o iubire care sa te duca in prezenta Lui, pentru totdeauna! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Ce parere ai despre Sfanta Scriptura? Iti (mai) vorbeste? II

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.

2 Timotei 3:16-17

Tu citesti Sfanta Scriptura? Bineinteles ca nu esti obligat/a sa raspunzi la intrebarile de mai jos, dar m-ar bucura daca ai face-o! Iti pun aceste intrebari, doar ca sa te gandesti, ca si crestin, si nu numai, la ce ar trebui sa vezi si ce vrea Domnul Dumnezeu? Oare de ce reusim sa stam cu orele in fata televizorului, rebusului, ziarului, netului si cand e vorba de Cuvantul Lui, dupa nici 10 minute, ne ustura ochii, ni se inchid ochii de somn, incep sa ne doara toate oasele, etc.? Asta, daca citim!

Te rog nu o lua ca o judecata din partea mea, ci doar gandeste-te:

1. Ce te impiedica sa citesti Sfanta Scriptura? Bineinteles ca intrebarea este pentru cel ce nu vrea sa faca asta!

2. Cand o citesti, o citesti cu gandul, ca este Cuvantul lui Dumnezeu?

3. Crezi ce scrie in ea? Suta la suta sau doar partial?

4. Ai perceput vreodata cele citite in Sfanta Scriptura ca fiind spuse pentru tine? Daca da, cum te-ai vazut in lumina celor citite?

5. Cat de importanta este pentru tine si viata ta?

6. Iti place sa impartasesti si altora ceea ce citesti in Sfanta Scriptura?

7. Ai facut cadou, cel putin, un nou testament, unui prieten, cunoscut, inca, nemantuit?

Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!