Tot raul spre bine?!

De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.

Romani 8:28

Ca de obicei, de cele mai multe ori, suna frumos in lumea asta, afara de legile lui Murphy (unde totul este intr-o nota de fatalism, dar si acesta vesel) dar, vai, atat de neadevarat! Atat de inselator, pentru sufletul omului! De ce? Pentru ca Domnul Dumnezeu spune cu totul, absolut, cu totul altceva, chiar daca zicerea din titlu (fara semnele de intrebare/exclamatie) se apropie foarte mult, de ceea ce am prezentat in motto.

Cu alte cuvinte, nu e de-a valma, ba mai mult, in conformitate cu cele spuse in Sfanta Scritpura, in vremurile din urma, vor fi vremuri grele (vezi 2Timotei 3:1), pe toate planurile vietii. Si totusi in aceste vremuri grele, exista o promisiune din partea lui Dumnezeu pe care El, pana acum si-a tinut-o! Si anume ca, cei care sunt ai Lui (deci care-L iubesc) au parte de protectia Lui!

Apropo: as vrea sa-ti atrag atentia ca si tu, care inca nu esti impacat cu Domnul (altfel spus, ca nu-L iubesti, cel putin pana acum) ai parte de bine, de har, din partea Lui! Poate ca te-a revoltat, cand am spus ca nu-l iubesti, dar atata timp cat nu L-ai chemat pe Domnul Isus in inima ta ca Domn si Mantuitor, sa stii ca acesta este adevarul. Cu alta ocazie, voi dezvolta diferenta dintre rugaciunile pe care ti le-a ascultat Domnul si iubirea ta fata de El. Oricum, El doreste si anume, in esenta, binele pe care ti-l doreste, este unul cu bataie vesnica.

Te-ai gandit prieten drag, la tot binele pe care ti l-a facut Domnul si pe care vrea sa ti-l faca? El te iubeste si a facut tot ce trebuieste pentru ca tu sa mergi in Cer, dar trebuie sa-i raspunzi tot cu iubire, o iubire care sa se bazeze pe pocainta reala! Fa pasul acesta acum, raspunde la o iubire de necuprins in cuvinte prin ceea ce a facut Domnul Isus pentru tine, cu o iubire care sa te duca in prezenta Lui, pentru totdeauna! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Si ne iarta, precum si noi...

Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc, va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.

Matei 6:14-15

In fiecare zi, intr-un fel sau altul, omul este supus acestui exercitiu (cel mai greu exercitiu, as spune)... ori din perspectiva celui ce-ar trebui sa-si ceara iertare, ori din perspectiva celui ce ar trebui sa ierte.

Ceea ce cred, ca ne impiedica sa fim cu mult mai liberi in a ierta si a ne cere iertare, este ca nu constientizam si mai profund iertarea Domnului, singurul de altfel care nu poate fi in ambele situatii (de a ierta si a fi iertat) si e atat de bine! Avem nu doar etalonul la care sa ne raportam ci avem harul de a nu derapa in neiertare. Suntem adusi cu picioarele pe pamant, ori de cate ori suntem ispititi sa nu iertam sau sa venim cu o iertare vopsita! Trebuie sa intelegem ca Domnul ne cunoaste atunci cand iertam cu adevarat si cand nu. Daca Il credem pe Domnul ca intr-adevar ne cunoaste si ca nimic nu putem ascunde de El, ar trebui sa credem si ca respingem iertarea Lui ori de cate ori nu iertam! Oare realizam ca ne punem noi insine capcane? Suntem prinsi in propriile noastre neiertari! Sufletele noastre cel mai hartuite sunt de aceasta stare de neiertare. Suntem disperati de a fi iertati de catre Domnul Dumnezeu, dar suntem atat de impietriti, atunci cand trebuie sa iertam! Asta la modul constient, pentru ca practic se intampla un lucru ciudat: omul atunci cand intra in aceasta spirala a neiertatrii, fara sa-si dea seama nu mai este constient de iertarea pe care o doreste din partea Domnului. In strafundul fiintei lui, spune: indiferent de pret, nu pot sa-l iert pe X sau pe Y. Altfel nu ne-am intalni cu situatiile, in care azi, spun ca l-am iertat pe X si maine, ma trezesc ca am o reactie de repulsie, de ocolit, de trecut strada, atunci cand il vad pe cel, pe care spun ca l-am iertat!

Cum stai frate/sora cu iertarea? Cu iertarea profunda? Mare grija, s-ar putea sa fi intr-o stare de neiertare! Numai pentru ca ai spus cu gura, ca ai iertat, asta nu te duce in Cer! Traiesti intr-o minciuna si cel ce traieste in minciuna, degeaba spune ca traieste in Adevar!

Pentru tine prieten drag care inca nu te-ai impacat cu Domnul ar trebui sa intelegi ca pacatul tau nu doar ca L-a jignit, ci L-a ranit adanc, in dumnezeiasca Sa Fiinta... Poate ca tu nu crezi in El dar asta nu inseamna ca nu vei da socoteala. Dar daca, crezi, musai trebuie sa te pocaiesti. Cere-ti iertare pentru viata ta si cheama-L pe Domnul Isus in inima ta, ca Domn si Mantuitor, aceasta iertare fiind, cea mai pretioasa iertare pe care o poti primi vreodata! Nu rata aceasta sansa de a fi iertat! S-ar putea sa fie singurul moment din viata ta, cand poti sa faci acest gest! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Banul - ochiul Dracului?

Căci iubirea de bani, este radacina tuturor relelor; si unii care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

1 Timotei 6:10

Am auzit aceasta expresie, de nu stiu cate ori! O expresie gresita, la fel de impamantenita, ca atatea altele. Partea proasta este ca ajungem sa vedem o problema, acolo unde ea nu este si sa nu vedem problema acolo unde ea este. Asa cum Sfanta Scriptura ne arata, iubirea de bani este o mare problema, ba chiar radacina tuturor relelor! Nu banul in sine! Aruncam anatema asupra bogatiei, care in ea insasi nu are cum sa fie o problema, si nu vedem, ca iubirea de aceasta bogatie, este adevarata problema!

Oamenii se chinuiesc la propriu sa se imbogateasca sau cei care nu pot sa se imbogateasca, se aleg cu o inima rea ca nu pot sa se imbogateasca! Cel care s-a imbogatit, pentru ca acesta a fost telul sau, se lupta sa-si pastreze, aceasta bogatie, in cel mai bun caz, vazand in toti ceilalti eventuali dusmani care vor sa-i distruga, pentru a le lua bogatiile... Am spus, in cel mai bun caz, pentru ca de obicei, cei ce au bogatii, se lupta sa aiba si mai mult, pierzand din vedere, ceea ce spune Domnul, ca, daca avem cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns (1 Timotei 6:8)

Pana si saracii stau cu gandul, tot la imbogatire, la genul "ce bine-ar fi daca as fi si eu bogat/a", consumandu-si viata si chinuindu-se ca nu se pot imbogati, gelozindu-i pe cei bogati, etc...

Toate aceste lucruri, se intampla atunci cand ne scapa din vedere persoana Domnului Dumnezeu... ne scapa din vedere ca indiferent ce-am avea pe acest pamant, nu putem duce cu noi in mormant (dupa moarte, se intelege) si indiferent de cat de multe ne lipsesc pe acest pamant (din lucrurile materiale) oricum, nu ne vor trebui in Cer.

Sfatul meu: concentreaza-te pe ceea ce cu adevarat conteaza si anume pe mantuirea sufletului tau. Daca esti mantuit, fi foarte atent, Cuvantul spune ca ispita de a umbla dupa bogatii este foarte mare si cu certitudine sfarsitul este ratacirea de la credinta! In ceea ce te priveste pe tine dragul meu, care inca nu te-ai hotarat pentru Hristos, adevarata bogatie, adica acea bogatie care nu-ti va putea fi luata de nimeni, este bogatia pe care ti-o strangi in Cer, ajutat de Domnul Isus Hristos! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!