Se afișează postările cu eticheta pacat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pacat. Afișați toate postările

duminică, 23 ianuarie 2011

Eee... Hai sa fim seriosi! II


El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.
1 Petru 2:24

Am primit niste imagini de la o sora, (imagini infioratoare) legate de un atentat asupra unei biserici crestine din Alexandria-Egipt. Acesta este pretul pe care-l platesc unii oameni, pentru ca dandu-si seama ca pacatul este ucigas (deci nu este de joaca, cu el), au ales sa-si predea viata Domnului, in felul acesta devenind crestini! 









Pentru ca au ales, sa nu mai pacatuiasca, crestinii sunt loviti de Diavol cat se poate de crunt! Diavolul stie ca ceea ce-L doare cel mai tare pe Dumnezeu, este... pacatul!
Daca tu crezi iubit cititor, ca este de gluma cu pacatul, te inseli!
Imaginile sunt tulburatoare, si cu certitudine te infiorezi in tine, cand le vezi! Dar as vrea sa intelegi ca dezastrul din interiorul celor care nu s-au impacat cu Domnul Dumnezeu, este cu mult mai infiorator! De ce? Pai ganditi-va la fiecare dintre noi ca la niste cadavre ambulante, peste care nu a dat vre-o bomba cu srapnel sau cu napalm. Ne-a lovit doar... pacatul! Ne-am nascut in pacat, ba mai mult, pana sa ne impacam cu Domnul eram morti in greselile si in pacatele noastre! Greu mirositor! Mantuitorul spunea, in acest sens, la un moment dat: "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care, pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratie!" (Matei 23:27) Te rog, nu te grabi sa-mi spui, ca s-a adresat fariseilor si carturarilor... gandindu-ne la viata noastra, cred ca am putea sa ne vedem macar, din cand in cand, in situatia respectivilor, mustrati, de Domnul. Dar sa continui.
In timp ce vorbeam cu sora respectiva si ma uitam pe acele imagini, mi-am amintit de filmul Patimile lui Hristos, regizat de Mel Gibson! Un gand care m-a marcat, a fost ca toata lumea cu care am vorbit, a ramas foarte impresionata de ranile fizice, ale Domnului Isus Hristos (apropo, am auzit si foarte multe predici cu acest gen de mesaj: de ex. la cat de cumplite au fost bicele cu care a fost lovit Domnul, etc. de aici derivand bineinteles, suferintele Lui!) Nu voi contesta suferintele Lui fizice (ele au existat) doar ca El, mi-a aratat cu totul altceva: "Pe cand il duceau sa-L rastigneasca...in urma Lui mergea o mare multime de norod si femei, care se boceau isi bateau pieptul, si se tanguiau dupa El. Isus s-a intors spre ele si a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine; ci plangeti-va pe voi insiva si pe copii vostri."" (Luca 23:26-28). De ce a procedat asa Mantuitorul? In mod normal, El era cel ce suferea! Pai, pentru ca El s-a referit la pacatele celor ce-l boceau. Pacatele acelea erau cele ce faceau ranile cele mai ingrozitoare! Acele pacate erau aducatoare de moarte. Pacatul meu si pacatul tau, L-au rastignit pe Domnul Isus. Pacatul meu si pacatul tau L-au facut pe Tatal sa-Si intoarca privirile de la Fiul Sau, atunci cand era pe cruce. Pacatul meu si pacatul tau L-au murdarit, pe Cel Sfant, pe Cel ce nu a pacatuit niciodata! Pacatul meu si pacatul tau, L-au adus sub blestem, blestem care ar fi trebuit sa cada asupra noastra!
Ti se mai pare, ca nu-i atat de grav pacatul? Mai sus am amintit de cadavru ambulant! Dragul meu atata timp cat nu te intereseaza ce-a facut Domnul Isus pentru tine, esti in aceasta situatie! Daca vrei sa ai viata, trebuie sa-i multumesti Domnului ca a murit si pentru tine si sa-I predai viata ta, pentru ca El sa ti-o mantuiasca! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Eee... Hai sa fim seriosi!


Fiindca plata pacatului este moartea: Dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:23

Cam asa ii auzi pe cei mai multi atunci cand e vorba de pacat!
As incepe, cu a arata cum a reusit Diavolul sa-l insele pe om, pana si atunci cand e vorba de pacat; nu ati auzit vorbe de genul: "Pacat ca a prins-o barbatul cu X... daca mai intarzia un minut...!", "Pacat ca a aparut politia, tocmai cand sa se faca nevazuti cu marfa" si exemplele pot continua cu duiumul!
De prea multe ori, oamenii trateaza pacatul ca fiind ceva insignifiant! Il trateaza ca fiind ceva normal (intr-un fel asa si este) in viata lor nestiind (sau daca stiu, il desconsidera) ca pacatul nici mult nici mai putin inseamna neascultare de Dumnezeu! Mai exact si mai explicit spus, pacatul inseamna: a gandi, a vorbi, a face lucruri care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu. Voie, pe care o gasim in Sfanta Scriptura!
Pacatul s-a nascut in sanul Diavolului, atunci cand a vrut sa fie asemeni lui Dumnezeu, ridicandu-se impotriva Lui cu o treime din ostirea ingerilor. Pacatul s-a insinuat in viata omului, cand acesta a plecat urechea la indemnul Sarpelui si a ascultat de el, in loc sa asculte de Domnul Dumnezeu, care i-a spus, cat se poate de categoric, sa nu ia din pomul cunostintei binelui si raului....
Pacatul este intretinut de diavol, lume si propria noastra fire pamanteasca! Ne nastem in pacat si asta se vede cat se poate de clar la copii nostrii. Sunt sigur ca v-ati distrat, avand un copil foarte mic, care jucandu-se cu cheia de la masina si spundu-i sa vi-o dea, il vedeati cum va intinde cheia, dar cand voiati sa i-o luati, isi ....tragea mana! Da, da, ta amagea pur si simplu! Da... se juca cu tine...mintindu-te! Nu stia sa spuna "mama" "tata" dar stia deja sa minta! Fara sa-l invete cineva! Cati dintre noi nu ne-am distrat cand un copil foarte mic folosea cuvinte porcoase? Cati dintre noi nu am auzit pe tatal spunandu-i copilului de 3 ani: "ia cum il injuri tu pe Gica?" Cati dintr-e parinti nu le-au spus copiilor, sa transmita vecinului (care venea la usa lor), ca nu sunt acasa, cand ei de fapt erau?
Ne este mult mai la indemana sa facem raul (sa pacatuim) decat binele: ca sa faci un rau imens ai nevoie doar de un bat de chibrit, pe cand ca sa faci binele...Gandeste-te, reusesti sa faci o casa cu un bat de chibrit? Doar scrum....Am ajuns sa fim deranjati daca ni se atrage atentia ca nu e bine ce facem (atunci cand nu facem bine, ce facem). Ba chiar devenim violenti, in vorbe si-n fapte...ne este mai usor sa jignim decat sa spunem o vorba buna sau sa nu ne cerem scuze pt. un lucru pe care l-am facut gresit...Si astea sunt, zicem noi, "lucruri banale"! 'Prea faci caz!" "Ei esti si tu exagerat: i-am dat o palma nevestei, mare lucru...eram baut...m-a enervat... nu-i mai tacea gura aia odata...". De fapt, acestea fiind pacate.... Pacate despre care in Sf. Scriptura ni se spune cat se poate de clar, ca exista o plata... una cumplita: MOARTEA! (Romani 6:23 a)
Trebuie sa intelegem ca Domnul Dumnezeu sufera cand noi pacatuim! Nu-L putem cumpara sau mitui prin faptele noastre bune! Nu putem pune intr-un cantar imaginar faptele noastre bune si faptele noastre rele si sa tragem linia spunand ca avem mai multe bune, decat rele!
Unii nu se simt bine daca nu jignesc, altii nu se simt bine daca nu-si bat nevestele, altii, daca nu le-au avut la pat, pe X, Y, Z, (ba mai si laudandu-se prietenilor ), etc.
Un pacat atrage dupa sine altul! Ca sa scapam de acest flagel care ne macina sufletele si ni le tine in intuneric, trebuie sa ne intoarcem cu fata spre Domnul Dumnezeu ajutati de Duhul Sfant prin Fiul Sau! Pentru ca daca plata pacatului este moartea, darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23 b) Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!