Alege...viata!

Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.
Deuteronom 30:19


Este sfatul pe care nu-l dau eu, ci il da Domnul Dumnezeu in Sfanta Scriptura, omului, dupa ce omul avand viata (si inca ce viata) a ales neascultarea intrand in (vai!) posesia mortii! Domnul, cu toate ca putea sa-l lase pierdut pe om pentru totdeauna, a decis sa-i mai acorde o sansa, in persoana Fiului Sau, Domnul Isus Hristos!
Si uite-asa, si eu si tu, putem fi reabilitati! Putem fi recuperati din pierzarea vesnica, punandu-ne increderea, in Cel ce a murit pentru pacatele noastre, pentru a avea viata! Dar asa cum am aratat, reabilitarea nu se face in mod automat ci trebuie sa se faca exact in acelas mod in care s-a ales moartea. Omul a decis sa aleaga in mod constient moartea, asa ca tot in mod constient trebuie sa aleaga viata. Nimeni, nu poate decide pentru celalalt, atunci cand e vorba de viata vesnica! (vezi Ioan 1:12-13) 
Ceea ce este putin socant, este ca si dupa ce Domnul Isus a venit si S-a oferit ca singura solutie pentru recuperarea omului din ghearele Diavolului, omul sa aleaga moartea, prin respingerea Lui! In Evanghelia dupa Matei 27:15-25, gasim un astfel de moment cand oamenii au ales intre un criminal si l-am numit aici pe Baraba (care merita pe deplin pedeapsa cu moartea) si Domnul Isus (care nu a gresit cu abolut nimic). Va voi arata cateva situatii cand omul poate continua sa respinga viata. Este cat se poate de clar, ca nu poti sa ai motivatii contrare vietii si sa alegi totusi viata! Deci, cu certitudine vei respinge viata cand: 
1. Pizma iti motiveaza actiunile. Orice actiuni ai face daca la baza au pizma, sa nu te astepti decat la: 
- anularea oricarei judecati drepte
- alegeri profund viciate
- alegerea raului, oricat de grav este acesta
2. Judeci dupa interese meschine. Meschinaria te impiedica: 
- sa mai iei in considerare sfaturile chiar si ale celei mai dragi persoane. Nevasta lui Pilat l-a rugat sa nu-si murdareasca mainile cu sangele nevinovat al Mantuitorului. 
- sa vezi cum neprihanirea este calcata in picioare, este complet terfelita.
- sa mai fi sensibil la suferinta
3. Judeci dupa zarva  si nu dupa nevinovatie! Apropo de zarva: Diavolul este un expert in a tine totul in nebuloasa, in mocirla, in ape tulburi, unde nu poti sa vezi nimic: Nu poti sa vezi nici diamantul de pe fundul apei, adica binecuvantarea pe care o poti gasi, dar nici ciobul care te poate rani foarte urat, de ce nu, chiar mortal... In zarva, in mocirla, mai degraba iti scapa diamantul si este cat se poate de probabil sa ai de-a face cu ciobul. Ba chiar Diavolul va avea grija ca sa te faca sa vezi ciobul ca fiind diamantul, asa ca poti sa te ranesti atat de usor. Pentru a beneficia de claritate, de limpezime ai nevoie de Duhul Sfant in viata ta. Asa ca, atunci cand judeci dupa zarva (tulburare) si nu dupa nevinovatie:
- alegi moartea in detrimentul vietii
- Il respingi pe Isus
- degeaba te declari nevinovat, asta nu-ti ajuta la nimic
- alegi blestemul in detrimentul binecuvantarii.
Se merita? Gandeste-te iubit cititor! Alegerea iti apartine in totalitate! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 

Eee... Hai sa fim seriosi!

Fiindca plata pacatului este moartea: Dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 6:23

Cam asa ii auzi pe cei mai multi atunci cand e vorba de pacat!

As incepe, cu a arata cum a reusit Diavolul sa-l insele pe om, pana si atunci cand e vorba de pacat; nu ati auzit vorbe de genul: "Pacat ca a prins-o barbatul cu X... daca mai intarzia un minut...!", "Pacat ca a aparut politia, tocmai cand sa se faca nevazuti cu marfa" si exemplele pot continua cu duiumul!

De prea multe ori, oamenii trateaza pacatul ca fiind ceva insignifiant! Il trateaza ca fiind ceva normal (intr-un fel asa si este) in viata lor nestiind (sau daca stiu, il desconsidera) ca pacatul nici mult nici mai putin inseamna neascultare de Dumnezeu! Mai exact si mai explicit spus, pacatul inseamna: a gandi, a vorbi, a face lucruri care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu. Voie, pe care o gasim in Sfanta Scriptura!
Pacatul s-a nascut in sanul Diavolului, atunci cand a vrut sa fie asemeni lui Dumnezeu, ridicandu-se impotriva Lui cu o treime din ostirea ingerilor. Pacatul s-a insinuat in viata omului, cand acesta a plecat urechea la indemnul Sarpelui si a ascultat de el, in loc sa asculte de Domnul Dumnezeu, care i-a spus, cat se poate de categoric, sa nu ia din pomul cunostintei binelui si raului....
Pacatul este intretinut de diavol, lume si propria noastra fire pamanteasca! Ne nastem in pacat si asta se vede cat se poate de clar la copii nostrii. Sunt sigur ca v-ati distrat, avand un copil foarte mic, care jucandu-se cu cheia de la masina si spundu-i sa vi-o dea, il vedeati cum va intinde cheia, dar cand voiati sa i-o luati, isi ....tragea mana! Da, da, ta amagea pur si simplu! Da... se juca cu tine...mintindu-te! Nu stia sa spuna "mama" "tata" dar stia deja sa minta! Fara sa-l invete cineva! Cati dintre noi nu ne-am distrat cand un copil foarte mic folosea cuvinte porcoase? Cati dintre noi nu am auzit pe tatal spunandu-i copilului de 3 ani: "ia cum il injuri tu pe Gica?" Cati dintr-e parinti nu le-au spus copiilor, sa transmita vecinului (care venea la usa lor), ca nu sunt acasa, cand ei de fapt erau?
Ne este mult mai la indemana sa facem raul (sa pacatuim) decat binele: ca sa faci un rau imens ai nevoie doar de un bat de chibrit, pe cand ca sa faci binele...Gandeste-te, reusesti sa faci o casa cu un bat de chibrit? Doar scrum....Am ajuns sa fim deranjati daca ni se atrage atentia ca nu e bine ce facem (atunci cand nu facem bine, ce facem). Ba chiar devenim violenti, in vorbe si-n fapte...ne este mai usor sa jignim decat sa spunem o vorba buna sau sa nu ne cerem scuze pt. un lucru pe care l-am facut gresit...Si astea sunt, zicem noi, "lucruri banale"! 'Prea faci caz!" "Ei esti si tu exagerat: i-am dat o palma nevestei, mare lucru...eram baut...m-a enervat... nu-i mai tacea gura aia odata...". De fapt, acestea fiind pacate.... Pacate despre care in Sf. Scriptura ni se spune cat se poate de clar, ca exista o plata... una cumplita: MOARTEA! (Romani 6:23 a)
Trebuie sa intelegem ca Domnul Dumnezeu sufera cand noi pacatuim! Nu-L putem cumpara sau mitui prin faptele noastre bune! Nu putem pune intr-un cantar imaginar faptele noastre bune si faptele noastre rele si sa tragem linia spunand ca avem mai multe bune, decat rele!
Unii nu se simt bine daca nu jignesc, altii nu se simt bine daca nu-si bat nevestele, altii, daca nu le-au avut la pat, pe X, Y, Z, (ba mai si laudandu-se prietenilor ), etc.
Un pacat atrage dupa sine altul! Ca sa scapam de acest flagel care ne macina sufletele si ni le tine in intuneric, trebuie sa ne intoarcem cu fata spre Domnul Dumnezeu ajutati de Duhul Sfant prin Fiul Sau! Pentru ca daca plata pacatului este moartea, darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23 b) Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Binecuvantarea!!! II

Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.

Deuteronom 30:19

Este atata timp, de cand am scris, ca voi mai posta despre binecuvantare, si sper sa mai fie si alte momente cand sa pot sa fac acest lucru! Deci:

Altfel spus, "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!", cum ar spune un proverb romanesc (in fine, nu sunt atat de sigur, daca este doar romanesc) .

Atunci cand Domnul Dumnezeu, ne-a creat, ne-a creat pentru a ne binecuvanta! Ne-a avertizat (prin intermediul stramosilor nostrii, Adam si Eva) ca respingand binecuvantarea ne vom intalni cu blestemul. Din neatentie, multi spun ca Dumnezeu a blestemat pamantul si ca l-a blestemat chiar pe om, dar daca suntem atenti, practic omul a atras blestemul, (adica moartea). Intr-adevar, Domnul Dumnezeu, a pus la dispozitia omului si blestemul, pentru ca i-a dat liberul arbitru, (daca nu ar fi procedat asa, ar fi fost un Dumnezeu care pe buna dreptate ar fi putut fi acuzat de slabiciune, etc.). Dar ca si sfat, a fost acela de a alege viata (binecuvantarea). Pentru ca legat de binecuvantare, aceasta a fost daruita omului, (daruindu-i forma pamantului, mare lucru nu s-a intamplat, dar in momentul in care ia daruit suflare, adica parte din El, atunci totul a capatat substanta (vezi Geneza 2:7) si nu orice fel de substanta: a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (vezi Geneza 1:26)) pe cand, blestemul i-a fost pus in fata ca o consecinta a neascultarii! Asa, ca omul pur si simplu atunci cand a ales sa nu asculte a intrat sub influenta si consecintele blestemului, care a avut ca finalitate moartea!

In nemasurata Sa dragoste, cu toate ca meritam sa ramanem sub blestem, Domnul Dumnezeu a ales sa ne scoata de acolo. Numai ca asta nu se putea face, doar pentru ca asa voia Domnul Dumnezeu! Pentru ca El nu poate sa minta, si pentru ca trebuia, ca pacatul sa fie platit, nemasurata Sa dragoste, s-a manifestat practic, atunci cand a ales sa-L dea pe Fiul Sau, Domnul Isus Hristos pentru mine si pentru tine!

In ce ma priveste, am ales sa nu-L mai fac pe Domnul Dumnezeu sa sufere din cauza mea, pentru ca nici mie nu-mi place, cand altii ma fac sa sufar!

De asemenea, in ce ma priveste, vazandu-mi pacatosenia si realizand ca as fi meritat moartea, am ales viata, am ales sa ma bucur de binecuvantare! Tu? Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!