Alege...viata!

Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.
Deuteronom 30:19


Este sfatul pe care nu-l dau eu, ci il da Domnul Dumnezeu in Sfanta Scriptura, omului, dupa ce omul avand viata (si inca ce viata) a ales neascultarea intrand in (vai!) posesia mortii! Domnul, cu toate ca putea sa-l lase pierdut pe om pentru totdeauna, a decis sa-i mai acorde o sansa, in persoana Fiului Sau, Domnul Isus Hristos!
Si uite-asa, si eu si tu, putem fi reabilitati! Putem fi recuperati din pierzarea vesnica, punandu-ne increderea, in Cel ce a murit pentru pacatele noastre, pentru a avea viata! Dar asa cum am aratat, reabilitarea nu se face in mod automat ci trebuie sa se faca exact in acelas mod in care s-a ales moartea. Omul a decis sa aleaga in mod constient moartea, asa ca tot in mod constient trebuie sa aleaga viata. Nimeni, nu poate decide pentru celalalt, atunci cand e vorba de viata vesnica! (vezi Ioan 1:12-13) 
Ceea ce este putin socant, este ca si dupa ce Domnul Isus a venit si S-a oferit ca singura solutie pentru recuperarea omului din ghearele Diavolului, omul sa aleaga moartea, prin respingerea Lui! In Evanghelia dupa Matei 27:15-25, gasim un astfel de moment cand oamenii au ales intre un criminal si l-am numit aici pe Baraba (care merita pe deplin pedeapsa cu moartea) si Domnul Isus (care nu a gresit cu abolut nimic). Va voi arata cateva situatii cand omul poate continua sa respinga viata. Este cat se poate de clar, ca nu poti sa ai motivatii contrare vietii si sa alegi totusi viata! Deci, cu certitudine vei respinge viata cand: 
1. Pizma iti motiveaza actiunile. Orice actiuni ai face daca la baza au pizma, sa nu te astepti decat la: 
- anularea oricarei judecati drepte
- alegeri profund viciate
- alegerea raului, oricat de grav este acesta
2. Judeci dupa interese meschine. Meschinaria te impiedica: 
- sa mai iei in considerare sfaturile chiar si ale celei mai dragi persoane. Nevasta lui Pilat l-a rugat sa nu-si murdareasca mainile cu sangele nevinovat al Mantuitorului. 
- sa vezi cum neprihanirea este calcata in picioare, este complet terfelita.
- sa mai fi sensibil la suferinta
3. Judeci dupa zarva  si nu dupa nevinovatie! Apropo de zarva: Diavolul este un expert in a tine totul in nebuloasa, in mocirla, in ape tulburi, unde nu poti sa vezi nimic: Nu poti sa vezi nici diamantul de pe fundul apei, adica binecuvantarea pe care o poti gasi, dar nici ciobul care te poate rani foarte urat, de ce nu, chiar mortal... In zarva, in mocirla, mai degraba iti scapa diamantul si este cat se poate de probabil sa ai de-a face cu ciobul. Ba chiar Diavolul va avea grija ca sa te faca sa vezi ciobul ca fiind diamantul, asa ca poti sa te ranesti atat de usor. Pentru a beneficia de claritate, de limpezime ai nevoie de Duhul Sfant in viata ta. Asa ca, atunci cand judeci dupa zarva (tulburare) si nu dupa nevinovatie:
- alegi moartea in detrimentul vietii
- Il respingi pe Isus
- degeaba te declari nevinovat, asta nu-ti ajuta la nimic
- alegi blestemul in detrimentul binecuvantarii.
Se merita? Gandeste-te iubit cititor! Alegerea iti apartine in totalitate! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 

Cand suferinta isi spune cuvantul...

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita." Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine.
2Corinteni 12:9


De la bun inceput, vreau sa afirm, ca nu doresc sa fac o teologie a suferintei (nu m-as pricepe sub nici o forma la asa ceva) ci sa spun cum vad eu suferinta. Cel putin la noi in tara, atunci cand cineva se imbolnaveste, exista o "teorie": "Sigur a facut el ceva gresit, de l-a pedepsit Dumnezeu!" Nimic mai fals. Fara sa anulez ca se poate intampla si asa ceva. Dar nu asta e regula, asa cum este prezentata la noi. Totusi tocata zi de zi aceasta "teorie", oamenii ajung singuri sa se autocondamne, Si problema apare mai ales atunci cand in mod normal ar trebui sa nu suferi pentru ca stii ca-I esti credincios Domnului, nu ai o problema cu iertarea asa cum mi-am prezentat propria suferinta cauzata de neiertarea in care am trait!
O sora citindu-mi postarea, mi-a pus in fata o situatie foarte buna, legata de suferinta: daca ea nu are probleme cu iertarea, de ce totusi este bolnava? Pentu un raspuns, cat de cat, o sa prezint o alta teorie pe care am importat-o (noi romanii) din Occident, mai precis din State si anume: omul sufera din pricina ca nu este suficient de credincios. Nici mai mult nici mai putin, se spune ca cine crede cu adevarat in Dumnezeu este asa de binecuvantat incat nu mai este nici bolnav si nici sarac!  Este o teorie deosebit de periculoasa! Este asa zisa "teologie a prosperitatii". Aceasta teorie, pe cale de consecinta, spune ca daca esti sarac sau bolnav inseamna ca ai probleme in relatia cu Domnul Dumnezeu! Daca mai esti si sarac si bolnav, asta-i de-a dreptul incalificabil!?!?!? Asa ca, indiferent de cat te straduiesti, sa traiesti asa cum ii place Domnului (aici vorbesc de partea noastra de traire, in neprihanirea lui Hristos) si nu se intampla nimic, inseamna ca nu ai facut tot ce trebuie in directia respectiva! O enorma minciuna!
Repet, fara sa filosofez pe aceasta tema, as aminti ca insusi Mantuitorul a fost sarac din perspectiva modului nostru de a privi saracia, dar mai ales din perspectiva acelora care sunt adeptii "teologiei prosperitatii"... in Matei 8:20, Domnul Isus spune: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-si odihni capul.". Un alt exemplu, asa, repede, si cat se poate de concludent este chiar apostolul Pavel, care avand o problema de sanatate, il roaga pe Domnul sa-l vindece! Raspunsul Domnului, este cat se poate de clar: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita" 2Corinteni 12:9 Dar va rog sa urmariti cum primeste Pavel raspunsul Domnului, in acelas verset: "Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine." Daca n-am fi atat de preocupati sa scapam de suferinta, poate L-am lasa pe Domnul sa-si desavarseasca puterea in slabiciunile noastre. Iata un motiv cat se poate de bun, pentru a nu privi suferinta ca pe o pedeapsa din partea Domnului, chiar daca ea, la inceput, a venit ca o consecinta a neascultarii. Este un ajutor cat se poate de potrivit, pentru ca Domnul sa te tina cat mai departe de mandrie (vezi 2Corinteni 12:9) si mai mult decat atat, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in tine! Crezi ca este putin lucru acest har?  Poate ca zici: Dar nu se poate sa am si sanatatea si puterea lui Hristos sa ramana in mine? Ba da. Dar crede-ma iubit cititor, ca Domnul stie mai bine, ce este cu adevarat bun pentru tine. 
As vrea sa spun ca suferinta a fost factorul prin intermediul caruia majoritatea covarsitoare a oamenilor, s-au intors la Dumnezeu. Daca nu chiar toti. Am in vedere orice tip de suferinta: sufleteasca, trupeasca, etc. Cu alta ocazie, cu ajutorul Domnului, voi aminti si despre alte motive, pentru care exista suferinta! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 
P.S. Pentru cine se grabeste sa spuna, ca mi-e usor sa vorbesc despre suferinta, as vrea sa stii ca de 44 de ani sunt paralizat de la brau in jos. Nu aveam 1 an, cand am paralizat din pricina unui vaccin facut in conditii improprii.