Se afișează postările cu eticheta dragoste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dragoste. Afișați toate postările

luni, 24 ianuarie 2011

Si ne iarta, precum si noi... III

Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: "Imi voi marturisi Domnului faradelegile!"Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
Psalmul 32:5


Cu un timp in urma, am postat legat de iertare si am amintit de o situatie a unei tinere care si-a imbolnavit intregul trup, prin otravirea sangelui! Ceea ce era cu mult mai bolnav, bineinteles ca era sufletul ei. 
As dori sa amintesc de situatia mea: Toata viata mea probabil, ca am fost un tip care a trait in neiertare. Cu proxima ocazie voi dezvolta aceasta idee mai precis atunci cand voi detalia cum a lucrat Domnul in viata mea, pe tot parcursul vietii mele, de pana acum! Asta cand va voi Domnul, bineinteles! Deci: 
Aveam 17 ani... terminasem bacalaureatul si in mod normal, ar fi trebuit sa fiu fericit, dar nu a fost asa...Ura mea era intr-un mod deosebit impotriva mamei mele...Mi-am otravit organismul pt. ca l-am "hranit" cu neiertare + ura, bineinteles... si am facut apendicita acuta cu peritonita perforata, fara ca sa am absolut nimic, pana cu 3 zile inainte de operatie (oricum nu am avut nici macar o intepatura, sau un deranj cat de mic, pana in acel moment): intr-o sambata dupa-amiaza pe la orele 17.00 m-au apucat durerile si undeva, martea, pe la amiaza (maxim ora 13.00),  deja am fost operat de urgenta, cu toate ca aveam temperatura! De fapt, in chiar momentul cand doctorul a pus bisturiul la locul cu pricina, infectia a izbucnit in afara (probabil ca, cu cateva zeci de secunde mai tarziu, interventia, si infectia s-ar fi dus in sange). Dupa ce s-a terminat toata treaba, la prima vizita, doctorul mi-a spus: "Daca veneai cu o saptamana mai devreme, in maxim 10 zile ai fi plecat acasa"! Mai tarziu am inteles ca practic, doctorul imi spunea ca... am ajuns la limita! Mana buna a lui Dumnezeu! Toate astea pt. ca am trait in neiertare + ura! M-a iertat, pentru ca nu stiam ce fac! Si daca suntem sinceri, Domnul a iertat, pe multi, chiar cand acestia au stiut foarte bine, ce fac! 
Ca si la acea tanara, de fapt ca si la toti ceilalti, problema mea a fost una sufleteasca! Sufletul meu era tinut de Diavol, in acea stare pentru ca sa ma piarda! Diavolul, nu are dreptul de a cunoaste viitorul, dar Scriptura o stie: asa ca stia, ca eu, ca de fapt orice om, avem o sansa din partea Domnului de a ne intoarce la El pentru a ne fi  iertate pacatele si de a ne petrece vesnicia cu El. Domnul Isus ne-a iertat mai dinainte, noua ramanandu-ne doar de a intra in aceasta iertare pregatita si parafata de El la Golgota! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

duminică, 16 ianuarie 2011

Dragostea vs. sfintenia lui Dumnezeu?! sau Dragostea este...


... Zi si noapte, ziceau fara incetare: sfant, sfant, sfant este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!
Apocalipsa 4:8

Sunt foarte multi care doar in aceasta cheie privesc relatia cu Domnul Dumnezeu, rezultand o cheie gresita in relatia cu semenii. Adica, in mod practic, pentru teoretic ei au impresia ca pastreaza echilibrul!
Sunt persoane, care pun accentul pe sfintenia lui Dumnezeu si alte persoane care pun accentul pe dragostea Lui. Nu vreau sa intru in lucruri complicate ci imi doresc sa abordam acele lucruri simple, (cel putin asa sunt vazute la prima vedere) dar atat de complicate atunci cand privim mai serios la ele! Deci:
1. Ne asteptam de la oameni ca viata lor sa fie din ce in ce mai sfinti!
2. Ne asteptam de la aceiasi oameni ca sa se raporteze in perspectiva dragostei, atunci cand e vorba de noi.
3. La fel se intampla atunci cand e vorba de copii, prietenii, etc. celorlalti... ii privim mai ales prin prisma sfinteniei! Eeee... Cand e vorba de ai nostrii, se schimba situatia.... ii privim si asteptam sa fie priviti prin prisma dragostei!
De multe ori am asistat la situatia cand parintii erau foate drastici, atunci cand era vorba de copii celorlalti, care greseau intr-un fel, dar cand era vorba de proprii copii, atunci dintr-o data se incercau fel de fel, de scuze si de motivatii ca sa-si scoata odrasla cat mai bine cu putinta! Asta, ca exemplu.
Dar, ceea ce este ca un fir rosu in toata situatia asta e ca oamenii totusi il percep pe Domnul Dumnezeu ca fiind intr-o proportie covarsitoare doar, Dragoste! Cumva, echilibrul se rupe in detrimentul sfinteniei. Daca suntem sinceri ... Si totusi urmariti putin urmatoarea constructie logica:
Daca "Dumnezeu este dragoste" cf. 1Ioan 4:8 si daca "Dumnezeu este de trei ori sfant" cf. Isaia 6:3 si Apocalipsa 4:8 rezulta ca dragostea este... de trei ori sfanta! Da, un adevar cat se poate de evident! Un motiv in plus pentru a nu mai trata dragostea Tatalui, ca pe un lucru usor, ca de apucat! Un motiv in plus pentru a intelege, ca din cauza sfinteniei Tatalui, a fost dat la moarte Sfantul Sau Fiu, pentru ca tu, sa fi rascumparat din pacat si din moarte (pe care le meriti si le meritai, din plin), si prin Duhul Sfant sa fi adus in familia Tatalui, in urma chemarii Domnului Isus in inima ta, ca Domn si Mantuitor! Recunoaste-ti vina si vezi-ti nevoia de Dumnezeu in viata ta, intr-un mod cat mai personal! Un mantuit al lui Hristos, Marius!


vineri, 14 ianuarie 2011

Si ne iarta, precum si noi... II


... "Rob viclean, eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat! Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?
Matei 18:32

Stiati ca o persoana care traieste in neiertare este mai bolnava si este mai predispusa imbolnavirilor, decat acele persoane care sunt mai iertatoare? Neiertarea aduce boala si in organism nu doar in suflet, pe cand iertarea, aduce vindecare! Si chiar cand nu vine vindecare totala, boala este cu mult mai usor suportabila! Culmea, acest lucru, il pot confirma chiar si oameni care nu sunt copii ai Domnului!
Si apropo de traire in neiertare, imi amintesc de o intamplare adevarata, despre o tanara care din pricina unei iubiri ratate si din pricina unor probleme cu parintii a plecat de-acasa, dar insotita de aceasta neiertare, care nu doar ca o insotea ci ii otravea trupul... pentru ca asta a aflat aceasta tanara, atunci cand a ajuns la un doctor crestin si anume ca avea tot sangele otravit. Pana atunci fusese la o multime de doctori si nu stiau de ce nu dau rezultate tratamentele pe care i le aplicau! Omul acesta a incurajat-o pe tanara sa se impace cu Domnul Dumnezeu... si... minune! Din momentul in care L-a chemat pe Domnul Isus in inima ei, in afara de vindecarea sufletului, care este cea mai importanta vindecare, a aparut si vindecarea trupului! A realizat ca prin neiertare, refuza o oferta din partea Domnului, care prin Fiul Sau pe cruce, a spus: "Tata, iarta-i, căci nu stiu ce fac!..." Luca 23:34
Imi vine in minte de asemenea o pilda prin care Mantuitorul, arata cat de dezastruoasa este starea de acest amestec de iertare-neiertare: In Evanghelia dupa Matei 18:21-35 vedem un individ care datorand stapanului o suma care nu ar fi fost capabil sa si-o plateasca in sute de ani, se milogeste de acest stapan sa-l pasuiasca. Si surpriza: stapanul merge atat de departe, incat nu doar ca il pasuieste, ci ii iarta toata datoria! In viata, lui nu s-ar fi gandit la un astfel de gest!
Si totusi, sa plece extrem de fericit, iertat de o asa datorie si sa reactioneze de-a dreptul halucinant: nici nu a iesit bine de la cel care-l iertase, ca i se innegreste fata, vazandu-l pe unul care-i datora mai nimic! Ii infige mana in gat si-l baga la puscarie!
Vrem sa ni se ierte totul, dar nu vrem sa iertam nimic! Sau iertam cu jumatati de masura! Domnul e atat de categoric: Ori iertam deplin, ori ceea ce numim noi iertare, este neacceptat de El!
Dragul meu, care ai fost dezamagit de unii si de altii, gandeste-te ca in primul rand tu l-ai dezamagit pe Domnul Dumnezeu asa ca-I esti dator! Recunoaste-ti aceasta problema, dupa care rezolvati-o! Apeleaza la Cel care deja ti-a acordat iertarea rugandu-se Tatalui si pentru tine, pe cruce la Golgota, iertare pe care doar trebuie s-o accepti! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!


duminică, 9 ianuarie 2011

Ce cauti pe acest pamant?


Dupa aceea, am auzit in cer ca un glas puternic de gloata multa, care zicea: "Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mantuirea, slava, cinstea si puterea"!
Apocalipsa 19:1

Cei mai multi din aceasta lume, se scarpina, in cap, pentru ca nu prea stiu ce sa raspunda! E putin de mirare, cand raman blocati si dintre cei care spun ca Il cunosc, sau spun, ca, cred in Domnul Dumnezeu! "Pai habar nu am, nu eu am decis sa vin pe acest pamant", ar spune un om care nu crede in Domnul Dumnezeu sau unul care crede doar formal, sau din superstitie (aici ii includ pe toti cei care spun ca cred in Domnul Dumnezeu dar si in astrologie, ghicit, in ghinionul adus de pisica neagra care-ti taie calea, etc.) in El.
Ei bine, omul a fost creat de Domnul Dumnezeu, asa cum vedem in Sfanta Scriptura, pentru ca sa-I dea slava! L-a creat pe om pentru ca sa se bucure de el. L-a creat ca sa demonstreze intregii creatii ca si o fiinta complet lipsita de putere, poate sa-L iubeasca! Ba mai mult, s-a vazut cat se poat de clar ca fiinte, cu ceva mai multa putere decat oamenii (si aici ii am in vedere pe ingeri) au ales sa se razvrateasca impotriva Domnului! Mai precis, o treime dintre acestia in frunte cu Diavolul, care avusese o pozitie atat de privilegiata inaintea Domnului Dumnezeu!
Da, Domnul Dumnezeu, l-a creat pe om sa Il slaveasca! Sa se bucure la randul lui de Domnul Dumnezeu! Nu e nici o gluma a Domnului! Ce trebuia sa faca omul in gradina Edenului? Nu doar sa admire lucrarea lui Dumnezeu? Nu doar, sa-L admire pe cel ce l-a creat? Nu doar, sa i se inchine plin da recunostinta Celui ce i-a facut aceasta onoare imensa? Dragii mei, omul fusese imracat cu slava! Omul ce-a decis? Sa asculte de indemnul sarpelui! Adica, sa nu-i mai admire creatia! Dar ce-i mai dureros, sa nu-L mai slaveasca pe El! Si ca raul sa fie cat mai mare, oamenii se slavesc unii pe altii si toti pe Diavolul!
Frate si sora, cum stai cu slavirea Celui ce merita toata slava si cinstea?
De asemenea, te intreb iubit cititor, care inca nu te-ai hotarat pentru a face cel mai important gest din viata ta pe acest pamant si anume sa-L chemi pe Domnul Isus in inima ta ca Domn si Mantuitor: tu stii ca ai fost creat sa-L slavesti pe Domnul Dumnezeu? Nu vei putea sa faci acest lucru decat daca-I apartii Lui. Duhul sfant este Cel ce te va ajuta in aceasta directie! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!