Fericirea dezideratul cel mai respins, de cautatorii de fericire! III

„Este mai ferice să dai decât să primeşti.” 
Faptele apostolilor 20: 35

Intr-adevar, ca lumea va fi judecata dupa propriile-i afirmatii, pentru ca acestea arata ca Dumnezeu are dreptate! Ia uitati-va la acest articol :

Efectuarea de acte voite de bunătate îi face pe copii mai fericiţi şi mai populari în rândul colegilor lor, arată un nou studiu.
O echipă condusă de cercetători de la University of California, Riverside, a cerut unor copii să efectueze trei acte de bunătate de-a lungul a patru săptămâni.
După cele patru săptămâni, copiii erau mai fericiţi, iar colegii lor de clasă îi plăceau mai mult.
Cercetătorii spun că încurajarea copiilor să efectueze simple „acte pozitive” i-ar putea ajuta să se înţeleagă mai bine cu colegii lor de clasă şi chiar să prevină momente de agresivitate în clasă. Rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul ştiinţific PLoS One.
Studiul a fost efectuat pe 400 de copii cuprinşi între 9 şi 11 ani, care mergeau la şcoală. Cercetătorii au cerut tuturor membrilor unor clase să participe la studii, unii elevi efectuând acte de bunătate, iar alţii (cei din grupul de control) avea ca sarcină să viziteze trei locuri şi să le noteze în jurnal.
Actele de bunătate nu erau neapărat îndreptate către colegii lor de clasă. Printre exemplele oferite de elevi se numără şi „am îmbrăţişat-o pe mama mea când era stresată din cauza serviciului”, „i-am dat cuiva o parte din prânzul meu” şi „am dat cu aspiratorul”.
„Înainte ca cele patru săptămâni să se încheie, am cerut fiecărui elev să încercuiască pe listă numele colegilor din clasă alături de care şi-ar dori să participe alături la o activitate”, a explicat cercetătorul şef, Kristin Layous, profesor în cadrul departamentului de psihologie la UC Riverside.
Copiii au fost rugaţi să repete acest „proces de nominalizare” la finalul celor patru săptămâni.
„Ambele grupuri - bunătate şi comparaţie - au primit mai multe nominalizări de la colegii lor după ce s-au terminat cele patru săptămâni”, a explicat dr. Layous, însă elevii din grupul „bunătate” au obţinut un număr semnificativ mai mare de nominalizări faţă de celălalt grup.
„Cel mai interesant lucru pentru mine este faptul că o simplă activitate pozitivă poate promova relaţiile pozitive între colegi”, a spus dr. Layoyus. Cercetătoarea a suferat că prin întărirea cnexiunilor sociale între copii în acest mod simplu, şcolile ar putea preveni momentele de agresiune dintre copii.
„Nu am fost complet surprinsă de faptul că elevii au înregistrat o îmbunătăţire a nivelului de fericire, pentru că am observat acelaşi rezultat şi la adulţi”, a mai spus omul de ştiinţă.
„Dar am fost surprinsă de faptul că o activitate simplă poate schimba dinamica unei clase cu vechime. Studiul a fost efectuat în primăvară, deci elevii se cunoşteau deja de tot restul anului. Să observi o creştere a numărului de nominalizări după doar patru săptămâni de activitate este promiţător”, a concluzionat cercetătoarea.

 Cat de benefica este binefacerea... face minuni... te face fericit! Versetul de la motto este in contextul intrajutorarii saracilor! Personal am experimentat acest "mai ferice"! Nu spun acest lucru ca sa ma laud, ci ca sa ma pocaiesc si mai mult: eram foarte fericit, cand primeam cate un cadou sau un ajutor in momente critice ale vietii mele, dar cand am fost pus in situatia de a face un bine, am avut o stare de fericire cum nu mi-o puteam inchipui! Pentru ca vorbeam de pocainta, nu asta era situatia cand nu-l cunosteam pe Domnul. Daca faceam un bine, il faceam ca sa trag de pe urma lui un profit, oricat de mic ar fi fost acesta,in conditiile in care eu il aveam in vedere sa fie cat mai mare cu putinta. 
Ca si concluzie: vrei sa fi cat mai mult timp, fericit? Fa cat mai mai mult bine! 
Vrei sa ai parte de fericirea vesnica? Fa binele in Numele lui Isus Hristos, dupa ce L-ai chemat in viata ta, ca Domn si Mantuitor, pentru ca "facerea de bine" este una din roadele Duhului Sfant (Galateni 5:22)! Cu dragoste, un mantuit al Lui (Hristos), Marius!

"Noi am zis OK!"

 Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Eclesiastul 1:9
Obisnuiesc sa postez ganduri personale, dar pentru ca imi asum cele scrise mai jos, va rog sa meditati la cele spuse de fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu în emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), care  fiind întrebată de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 şi i s-a pus o întrebare la care mulţi ar fi dat răspunsuri nesatisfăcătoare:
"Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple aşa ceva şi să privească atât de nepăsător aceasta catastrofă de pe pământul Americii?"
Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral, a răspuns cu nişte replici foarte logice, profunde şi inspirate, nepregătite dinainte (se poate vedea pe videoclipul înregistrat). Dânsa a precizat foarte calm şi explicit, precizând următoarele:: 

"Şi eu mi-am pus deseori aceasta întrebare şi mi-am găsit următoarele răspunsuri.. . Cred - nu cred, dar sunt profund convinsă - că Dumnezeu a fost şi rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să iasă din şcolile noastre, din guvernul şi din vieţile noastre, că ne descurcăm şi singuri, fără ajutorul Lui...
Şi, fiind El un adevărat gentleman, cred că pur şi simplu S-a dat, calm, la o parte...
Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila şi protecţia Sa, daca Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate în şcoli etc.)
Cred că totul a început când Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţară atee şi care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie în SUA...
Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ţi iubeşti aproapele că pe tine însuţi), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să ştie ce vorbeşte, aşa că am spus O.K.
Apoi, altcineva a spus că profesorii şi diriginţii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că, băieţii fiind băieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinţilor că le-au primit de la şcoală. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre aleşii noştri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac în viaţa lor privată atât timp cât îşi fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine.
Apoi, nişte libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine.. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la liberă exprimare.
Apoi, industria show-business-ului a spus: hai să facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment - amuzament, nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa ca totul a mers înainte.
Iar acum ne întrebăm speriaţi de ce copiii noştri nu au conştiinţa, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înşişi. Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea vei şi culege.
Noi Îi spunem lui Dumnezeu: Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţa ucisă în clasă? Iar Dumnezeu răspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-aţi spus să plec din şcoli?
E ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toţi oamenii vor sa meargă în ceruri, deşi nu cred, nu gândesc, şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu şi de fapt să îl urmează pe Satana, care, se ştie că, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu...
E ciudat cum ne repezim să judecam, dar nu ne place să fim judecaţi. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiţi mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite şi altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud şi obscen trece liber prin cyberspaţiu, dar orice discuţie publică despre Dumnezeu este împiedicată la şcoală şi la locul de muncă.
Este, în sfârşit, ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii."

Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius 

Mi-am vazut nepotelul, doar... mort!

Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.”  2 Samuel 12:23


Avea doar o luna, mai precis, 33 zile! Nu am apucat sa-l vad pana sa moara! Fusese nascut prematur, in conditiile in care cumnata mea, a mai pierdut cel putin o sarcina! S-a nascut si cu destul de grave probleme! Nu intru in amanunte, pentru ca nu asta-mi propun pe acest blog! 
Ceea ce m-a facut sa abordez aceasta problema, a fost ca, nefiind botezat copilasul, nu a mai avut parte de toate ritualurile ortodoxe pentru inmormantare si asta pentru ca, sufletul copilasului va merge in Iad (!?!?!?) 
Nu sunt pentru ritualurile ortodoxe (acelea care nu au la baza doar Sfanta Scriptura, sa fie foarte clar!), daca cineva ar crede ca sunt suparat ca nu s-a facut tot ritualul legat de inmormantare.
Nu ma voi opri nici la botez, (botezul infantil fiind infirmat in Sfanta Scriptura, confirmat fiind doar cel facut in cunostinta de cauza de catre persoana direct implicata).
Vreau sa atraga atentia asupra acestei afirmatii cum ca o fiinta umana care inca nu poate sa deosebeasca binele de rau, care inca nu a pacatuit ci doar s-a nascut in pacat, ar merge in Iad (?!?!) Este o minciuna. De ce totusi se apeleaza la astfel de metode? Poate cu alta ocazie.
Pentru aceasta voi da un pasaj biblic, care sper sa fie cat se poate de concludent si anume din 2 Samuel 12:15-23:

Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, şi a fost greu bolnav. David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit; şi când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ. [...] A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit şi nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: „A murit copilul”? Are să se întristeze şi mai mult.” [...] Atunci David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce şi a mâncat. Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai; şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!” El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci ziceam: „Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?” Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.”

Sa ne intelegem, logic vorbind, David nu se gandea ca se va duce in Iad. Si chiar in spiritul Sfintelor Scritpuri, cum ar putea sa-l judece Dumnezeu pe cineva care inca nu a fost in stare sa inteleaga ce este binele si ce este raul? 

Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.

Deuteronom 24:16: 
Da, este cat se poate de adevarat ca din cauza ca s-a nascut in pacat, orice copil, chiar si cand nu constientizeaza face gesturi care sunt in directia a ceea ce Domnul a spus, dar de aici, la a-l judeca pe cineva caruia nu i-a fost pus in fata binele si raul pentru a alege in consecinta, este cale lunga.
Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius 

Cum sa nu faci! (Studiu de caz)

De aceea, lasati-va de minciuna:"Fiecare din voi sa spuna aproapelui sau adevarul", pentru ca suntem madulare unii altora
Efeseni 4:25 

Pe un site crestin am avut o discutie cu cineva legat de abordarea unei probleme intr-un mod cat se poate de eronat. Asa ca, pentru ca s-a intamplat, sa nu pot posta mesajul acolo, nu din pricina vre-unei piedici din partea admin-ului acelui site, ci din motive care-mi scapa, m-am gand sa postez la mine pe blog acel mesaj, si sa dau link-ul pe acel site, pentru a putea si respectivul sa aiba acces la cele spuse de mine. Dar pentru ca sunt interesat sa invatam ceva din toata aceasta situatie, am scos numele respective, pentru ca repet, sunt interesat sa vedem cazul in speta. Deci:

@(aici e un nick)... tu tot vorbesti de ceea ce spune Biblia... dar chiar stii ce se spune acolo?Oare degeaba Sf. Scriptura spune ca: "Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustra-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.” ? Mt.18:15-17Deci: poate-mi arati si mie acele versete, texte, prin care ce-a facut acel domn, este biblic! Tu intelegi in esenta unde te-ai incurcat atunci cand ai sustinut o cauza? Hai sa-ti explic, poate vei intelege cum stau lucrurile si pe viitor vei fi mai atent: Atunci cand cineva vine cu o acuzatie, trebuie sa fie atent sa o si poata proba. Daca nu este capabil sa faca asta si doar vrea sa traga un semnal de alarma poate sa puna acea problema la modul general, fara sa vina cu nume, etc. In lume, poti sa platesti foarte scump, atunci cand faci afirmatii mincinoase despre o alta persoana. Iti suna cunoscut? In ce ma priveste, nu am in vedere sa-i cer daune morale, dandu-l in judecata pentru ca si-a permis sa minta de la un capat la altul.  Nici macar nu are rost sa ma enervez cand vad ca doar pentru ca are niste frustrari si neimpliniri personale murdareste in stanga si in dreapta. Doar pentru ca spune: “Fratilor de ce as minti?” asta nu inseamna ca automat si spune adevarul! Cum isi probeaza afirmatiile? Daca eu as afirma despre tine, ca esti un escroc si jumatate cum te-ai simti?
Dar nu, tu te grabesti sa spui ca da, e foarte bine ca procedeaza asa! Din cele spuse de tine la sfarsitul ultimei postari, se pare ca ai trecut printr-o situatie similara cu aceea prin care doar pretinde ca a trecut d-nul X. Poate ca in ceea ce te priveste o fi adevarat, dar vad ca nu te-ai apucat sa arunci cu anatema conducerii din acea Biserica! De ce nu ai facut tu acest gest? In schimb il incurajezi pe acest domn sa faca ceea ce face. Pai asa nu se poate prietene.De asemenea, este de-a dreptul halucinant, sa citesc urmatoarele randuri pe care le-ai postat: “Biblia spune ca atunci cand asculti o cauza ii dai dreptate celui ascultat” ?!?! Nu mai spune! Imi dai si mie acel pasaj? In schimb eu iti pot spune, ce afirma pana si cei din lume (repet, din lume, prietene), asa de incalzire: “Audiatur et altera pars” (Sa fie ascultata si cealalta parte) care, intre noi fie vorba, este luata tot din principiile biblice. Si acum, hai sa vedem ce spune si Sfanta Scriptura: “…sa nu faci o marturisire mincinoasa” Mt.19:18, Mc.10:19, Lc.18:20, Rom.13:9 sau “Impotriva unui presbiter sa nu primesti invinuire decat din gura a doi sau trei martori” 1Timotei 5:19 Te intreb: nu crezi ca in loc sa cautionezi o mizerie, puteai sa faci un minim gest si anume sa-ti pui aceasta intrebare: “Fratele asta pe ce baza aduce aceste acuzatii? Daca cumva minte? Vad ca cele spuse de el sunt foarte PRO DOMO (indreptate spre el insusi)” Nu, tu ai gasit de cuviinta sa sari la gatul acelei surori, Y care si-a permis sa-i spuna d-lui X, ca nu e in regula ce face.
Continuarea a fost corecta in acea postare. si anume ca nu trebuie sa te apuci sa judeci. Numai ca prietene, tocmai ai facut asta in prima ta postare: “Eu cred ca se cade foarte bine sa se scrie asa ceva,ptr ca am ajuns sa ne complacem in pacat si coruptie si apoi sant multe alte nedreptati care se fac.Cine spune ca nu se cade sa se scrie asa ceva sa citeasca Apocalipsa ce vorbeste Duhul celor 7 biserici”. ?!?!? Deci cand ai spus adevarul? Cand spuneai ca nu te faci judecatorul acestei situatii sau cand spuneai ca e bine ca spune ce spune? Pentru ca nu ai facut nicaieri delimitarea prin care sa spui ca nu ai in vedere numele aduse in discutie de fratele X.
Pe de o parte! Pe de alta parte, nu ti se pare prea mult sa pui alaturi de frustrarile si neimplinirile personale ale unui om care spune ca este credincios, dar isi permite sa minta fara jena, spusele Duhului Sfant? Duhul Sfant este egal dl. X? Nu de alta, dar am citit ce spune Duhul Sfant si nu vad nici o asociere. Poate mi-o arati mai explicit tu.
Domnul sa te binecuvinteze cu acea intelepciune care vine de la El si sa nu te mai arunci in lucruri pe care nu le cunosti, nici macar la modul general, atata timp cat sustii o cauza personala.

P.S. Nu mi-ai raspuns la intrebarile pe care ti le-am pus in prima mea interventie (aici rog alti cititori, sa ma scuze ca nu am mai intrat in acele amanunte care sa-i ajute sa inteleaga despre ce este vorba)

P.S.1 In spiritul a ceea ce ai spus legat de ce are voie dl. X si ce am si eu voie, nu am vazut in postarea ta sa iei foc, ca este urat ca unii frati din adunare sa spuna minciuni la adresa celor ce raspund de bunul mers al lucrarii Domnului. Puteai sa faci asta pentru ca eu tocmai i-am raspuns acelui frate. Asta ca sa vad ca esti impartial. 

P.S.2 Asa cum am mai spus, in ce ma priveste, nu o sa-l dau in judecata pe acel Domn X pentru ca a facut afirmatii mincinoase despre mine, pentru ca Domnul care este de partea mea, imi interzice sa faca asa ceva. Asa ca, daca am scris, ce am scris, a fost pentru a te ajuta sa faci diferenta intre lucruri pe care le poti posta si lucruri pe care nu le poti posta, si asta pentru ca nu-ti da voie Cuvantul Domnului Dumnezeu!

Sper ca ai inteles macar acum, cum stau lucrurile!

Cu dragoste in Hristos, un mantuit prin har, Marius 

Si ne iarta, precum si noi... IV

Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine, unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si daca nu asculta nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagan sau un vames.
Matei 18:15-17


De aceasta data, voi pune in discutie, urmatoarea situatie: In urma unei neintelegeri cu un frate in credinta sau nu neaparat (poate fi si un prieten) te pomenesti ca respectivul, incepe sa spuna despre tine cele mai rele lucruri, facandu-te hot, smecher, om care urmaresti sa te imbogatesti pe spinarea altora, individ care iti urmaresti propriile interese, calcand totul in picioare, distrugand destine, si lista poate continua (ramai stupefiat, cate lucruri poti sa afli despre tine, atunci cand nu mai esti pe placul unora). 
Deci, un lucru pe care-l constati, (la prima strigare, daca-mi este permisa licenta) inainte de orice, este ca in timp ce te lauda sau te aprecia, respectivul avea acele ganduri atat de rele (mai presus de toate, neadevarate ba chiar jignitoare cat incape) despre tine. Si continuand in cheia acestui rationament, poti sa-ti dai seama ca afirmatiile pe care le-a facut la adresa ta, nu i-au aparut in minte cu o secunda inainte de a ti le arunca in faţa, sau prin intermediul scrisorii, mess-ului, a vreunui prieten, etc. 
Dupa ce mai trece infierbantarea, si din varii motive, mai mult sau mai putin importante, te pomenesti ca vine la tine zambitor, avand un aer vinovat cerandu-si iertare, ca ti-a aruncat acele vorbe grele, dar mai ales neadevarate! "Iarta-ma frate (prietene) eram suparat ca (si-ti spune ca nu stiu ce suparare l-a facut sa spuna ce-a spus) ... m-a luat gura pe dinainte, dar eu nu gandesc asa despre tine". 
In acel moment, de dragul pacii si al iertarii, de dragul Domnului Hristos si al dorintei de a mai da o sansa relatiei de fratietate (prietenie), iti inghiti cuvintele care-ti vin in minte, pana aproape de varful buzelor si anume: "Toate bune si frumoase frate (prietene) dar toata mizeria pe care ai spus-o despre mine, nu a fost urmare a vre-unui  gest de-al meu de a te calca foarte tare, din greseala, pe batatura si din cauza durerii, sa-ti scape un "prostule" (pe care mai ca l-as intelege in acea conjunctura) ci ai clocit-o (pe mizerie) in mintea ta timp indelungat", sperand ca toate vor reveni la normalul de dinainte de a se fi intamplat toate cele inamplate. Si pentru ca nu ai rezolvat problema, asa cum Domnul ne cere s-o rezolvam, acea problema ramane. Asa ca, atunci cand iti este lumea mai draga, sa nu te miri ca se va repeta povestea, la indigo: cu prilejul unei alte nemultumiri care va aparea la cel care te-a murdarit pe nedrept inainte, nu se va da inapoi de a te murdari din nou cu aceleasi acuzatii de hot, de smecher, de individ care-ti urmaresti propriile interese, etc.
Daca te afli in situatia in care esti acuzat (pe nedrept), nu uita, rezolva problema, confrunta-l pe cel care te-a jignit si nu-l lasa sa-si ceara iertare ca si cum s-a "intamplat"... e o mare minciuna! Adu-l in acea situatie, in care sa recunoasca adevaratul motiv pentru care a facut ce a facut si abia dupa aceea sa va rugati ca Domnul sa-l vindece de tot raul  care este in inima lui. Un astfel de rau nu se naste peste noapte... ia timp, timp in care pe langa ura se adauga cel putin minciuna si ipocrizia! Domnul Isus a murit si pentru cei ce urasc mint si sunt ipocriti. El le poate schimba inima, daca acestia vor sa se lase schimbati!
Daca te afli in situatia in care slujba ta este sa murdaresti pe altul (pe ceilalti) numai pentru ca, nu s-a (s-au) comportat asa cum ti-ai fi dorit tu sa se comporte, nu uita, ca vei da socoteala inaintea lui Dumnezeu de toate aceste lucruri. El este  drept in judecata! Rezolva-ti problema, cat inca exista un acum! Seneca a spus: Errare humanum est sed perseverare diabolicum ( a gresi e omenesc, dar a persevera (in greseli) este diabolic).
Cu dragoste in Hristos, un mantuit prin har, Marius!

Timpul le rezolva pe toate?! III

Rascumparati vremea, căci zilele sunt rele.
Efeseni 5:16


In urma unei postari a cuiva, am realizat ca de multe ori, fara sa constientizam, suntem tributari acestui timp, cand tributari, ar trebui sa fim doar Domnului Dumnezeu. Care-i ideea? De multe ori incepem (purtam) o discutie cu cineva, nu pentru ca suntem interesati de acea persoana sau pentru ca ne intereseaza un anume subiect (ceea ce ar fi ideal) ci doar pentru a trece timpul... ne plictisim si asa ca ne propunem sa treaca timpul mai usor. Sau poate nu ne plictisim neaparat, dar pentru ca nu stim cum sa ne umplem un anumit timp, atunci apelam la cineva care ar fi disponibil sa-si petreaca acel timp cu noi. Avand asigurata trecerea timpului mai usor. Dar asta nu este in avantajul nostru. Este o capcana in care suntem prinsi, fara sa stim macar ca suntem intr-o capcana. Uite-asa putem constata ca subtil, timpul este mai important decat prietenii nostrii sau decat problemele, bucuriile, etc. acestora. Cu alte ocazii, (iata aici cel putin una), am vorbit de punerea accentului, pe timp, in detrimentul Domnului Dumnezeu! Cum spuneam si cu (cel putin), acea ocazie, timpul nu poate sa faca nimic, in afara de a trece... atat! Traim in acest timp si ar trebui sa intelegem ca Dumnezeu este suveran, peste acest timp, ba mai mult, este in afara timpului, este vesnic. Tot in acest timp, mai importanta decat timpul, este orice persoana, indiferent cat de neimportanta ar fi aceasta persoana! Putem sa constatam, cat de mult ne apreciem prietenii, in functie de importanta pe care le-o acordam, asta in raport cu timpul. Pentru ca daca il sun pe prietenul meu, doar ca sa-mi umplu timpul sau sa-mi treaca timpul pentru te miri ce, atunci sigur nu e in regula! Cultiva prietenia, mai ales cea cu si in Domnul Hristos! Nu mai lasa timpul sa-ti dicteze cand sa vorbesti cu prietenii tai sau cu oricine altcineva ci, foloseste acest timp pentru a te apropia de Dumnezeu si mai mult si pentru a petrece un timp de calitate cu ceilalti. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Cand suferinta isi spune cuvantul... II

Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste putereile voastre; ci impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul ca sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.

1Corinteni 10:13

Cu ceva timp in urma, spuneam ca o sa amintesc si despre alte motive legate de suferinta. Si aceasta este in cazul incercarilor. Prin incercari (oricat de neplacute ne-ar parea acestea) omul este in situatia de a se lasa modelat de Domnul, sau din contra. Dar prin intermediul incercarii, asta este ideea. Este ca acel aur (argint) prin care este curatit de impuritati, atunci cand este trecut prin foc. Caracterul omului este modelat. Indiferent de unde vine incercarea. Este capital sa intelegem ca nu suntem niciodata ispititi (care in esenta este tot o incercare, dar din partea celui rau care ar dori sa ne nimiceasca) sau incercati (atunci cand Domnul Dumnezeu face asta, dar totdeauna din dorinta de a vedea daca, chiar vrem sa ramanem langa El, indiferent de incercari) peste puterile noastre! 

De obicei, nici nu incep bine incercarile, ca ne si vaitam! Nu apuca doctorul, de ex. sa puna bisturiul la infectie, ca si incepem cu "au, au, au". Incercarile sunt cele ce ne califica, daca pot spune asa, atunci cand vrem sa ajutam si pe altii, sa iasa biruitori, din anumite probleme. In sensul, ca ne dau un fel de experienta pe care o putem folosi, ca sa le venim in sprijin altora, ce sunt la inceput de drum, indiferent care ar fi acela. 

Cand Il avem de partea noastra pe Cel care a fost ispitit in toate felurile, dar care nu a pacatuit sub nici o forma, nu avem decat sa ne punem increderea in El, ca nu ne va insela asteptarile, dar mai ales ca ne va ajuta, cu o eficienta maxima, in orice problema am avea sau l-am implica in orice problema a prietenilor si cunoscutilor nostri. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Alege...viata!

Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.
Deuteronom 30:19


Este sfatul pe care nu-l dau eu, ci il da Domnul Dumnezeu in Sfanta Scriptura, omului, dupa ce omul avand viata (si inca ce viata) a ales neascultarea intrand in (vai!) posesia mortii! Domnul, cu toate ca putea sa-l lase pierdut pe om pentru totdeauna, a decis sa-i mai acorde o sansa, in persoana Fiului Sau, Domnul Isus Hristos!
Si uite-asa, si eu si tu, putem fi reabilitati! Putem fi recuperati din pierzarea vesnica, punandu-ne increderea, in Cel ce a murit pentru pacatele noastre, pentru a avea viata! Dar asa cum am aratat, reabilitarea nu se face in mod automat ci trebuie sa se faca exact in acelas mod in care s-a ales moartea. Omul a decis sa aleaga in mod constient moartea, asa ca tot in mod constient trebuie sa aleaga viata. Nimeni, nu poate decide pentru celalalt, atunci cand e vorba de viata vesnica! (vezi Ioan 1:12-13) 
Ceea ce este putin socant, este ca si dupa ce Domnul Isus a venit si S-a oferit ca singura solutie pentru recuperarea omului din ghearele Diavolului, omul sa aleaga moartea, prin respingerea Lui! In Evanghelia dupa Matei 27:15-25, gasim un astfel de moment cand oamenii au ales intre un criminal si l-am numit aici pe Baraba (care merita pe deplin pedeapsa cu moartea) si Domnul Isus (care nu a gresit cu abolut nimic). Va voi arata cateva situatii cand omul poate continua sa respinga viata. Este cat se poate de clar, ca nu poti sa ai motivatii contrare vietii si sa alegi totusi viata! Deci, cu certitudine vei respinge viata cand: 
1. Pizma iti motiveaza actiunile. Orice actiuni ai face daca la baza au pizma, sa nu te astepti decat la: 
- anularea oricarei judecati drepte
- alegeri profund viciate
- alegerea raului, oricat de grav este acesta
2. Judeci dupa interese meschine. Meschinaria te impiedica: 
- sa mai iei in considerare sfaturile chiar si ale celei mai dragi persoane. Nevasta lui Pilat l-a rugat sa nu-si murdareasca mainile cu sangele nevinovat al Mantuitorului. 
- sa vezi cum neprihanirea este calcata in picioare, este complet terfelita.
- sa mai fi sensibil la suferinta
3. Judeci dupa zarva  si nu dupa nevinovatie! Apropo de zarva: Diavolul este un expert in a tine totul in nebuloasa, in mocirla, in ape tulburi, unde nu poti sa vezi nimic: Nu poti sa vezi nici diamantul de pe fundul apei, adica binecuvantarea pe care o poti gasi, dar nici ciobul care te poate rani foarte urat, de ce nu, chiar mortal... In zarva, in mocirla, mai degraba iti scapa diamantul si este cat se poate de probabil sa ai de-a face cu ciobul. Ba chiar Diavolul va avea grija ca sa te faca sa vezi ciobul ca fiind diamantul, asa ca poti sa te ranesti atat de usor. Pentru a beneficia de claritate, de limpezime ai nevoie de Duhul Sfant in viata ta. Asa ca, atunci cand judeci dupa zarva (tulburare) si nu dupa nevinovatie:
- alegi moartea in detrimentul vietii
- Il respingi pe Isus
- degeaba te declari nevinovat, asta nu-ti ajuta la nimic
- alegi blestemul in detrimentul binecuvantarii.
Se merita? Gandeste-te iubit cititor! Alegerea iti apartine in totalitate! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 

Fericirea dezideratul cel mai respins, de cautatorii de fericire! II

Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: Pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.
Psalmul 73:28


Am constatat un lucru: Cea mai nefericita fiinta din Creatie este Diavolul! Din momentul in care si-a dorit sa fie deopotriva cu Domnul Dumnezeu, si-a pierdut fericirea! A inlocuit fericirea, cu satisfactia de a-i vedea pe toti ceilalti nefericiti... Cu certitudine, nu-i place ca omul sa fie fericit! El ne-a furat fericirea, in gradina Edenului (dar trebuie sa fim sinceri: cu concursul nostru la greu!). In dragostea Sa Dumnezeu a vrut (si vrea) sa ne readuca fericirea...acea fericire care ne insoteste in toate, dar absolut, in toate momentele vietii noastre, mai placute sau mai putin placute...

De dimineata pana seara, zi de zi an de an, in fine, cate zile are omul, aceasta este otrava care se picura in fiinta omului de catre Diavol si anume, ca nu exista nici o sansa pentru om ca sa fie fericit! Sau daca vrea sa fie fericit, trebuie sa faca acest lucru, pe cont propriu. Tine-l departe pe om de Dumnezeu sau rupe-l pe om de El si asta este formula cea mai sigura de a nu fi fericit! 

Este foarte adevarat, ca omul, s-a nascut intr-o lume coplesita de nefericire, din cauza acelei alegeri (nefericite, voila) de la inceputul Creatiei! Dar cum am aratat in cealalta postare pacatul este cel care ne-a adus in starea de nefericire, dar prin ispasirea pedepsei de catre Domnul Isus Hristos, pentru intreaga lume, fericirea este posibila! 

As aminti de un personaj, din Sfanta Scriptura care iubindu-l pe Domnul Dumnezeu (implicit, iubindu-si semenii) a intrat in "colimatorul" Diavolului (fiinta atat de nefericita) si atat de mult l-a urat, incat s-a hotarat sa-l piarda. Asa ca s-a prezentat inaintea Domnului, acest pârâş si ca sa aiba o "sansa" la a-l "indupleca" pe Domnul, l-a atacat intai chiar pe El, acuzandu-I ca daca Iov este fericit, este pentru ca l-a  ocrotit si l-a binecuvantat  (de parca nu asta face Domnul cu fiecare din noi, in parte, numai ca, din nefericire, din cauza pacatului, nu vedem acest lucru) (vezi Iov 1:10). In fine, Domnul a ingaduit ca Iov sa treaca prin acea experienta, prin care Diavolul sa-l duca in starea de a-L blestema sau de a-L vorbi de rau pe Domnul, folosindu-se pana si de sotia lui, pentru aceasta. 
Diavolul a crezut ca fericirea lui Iov era legata de bogatie, de o familie fericita cu copii la casele lor, de un nume bun sau de sanatate. Nimic din toate acestea! Fericirea lui Iov, era legata de trairea intr-o teama sfanta de Domnul si de abaterea de la rau, ca si rob al Lui! (vezi Iov 1:8). S-a inselat, asa cum s-a inselat, ori de cate ori a crezut ca se poate pune cu Dumnezeu! Atitudinea lui Iov, a aratat cat se poate de clar, ca fericirea lui nu a fost legata de cele relatate de mine, mai sus: ""Vorbesti ca o femeie nebuna! Ce! Primim de la Dumnezeu binele, si nu primim si raul?" In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui." (Iov 2:10) Care a fost sfarsitul lui? Pai a murit batran si satul de zile, nu inainte de a fi binecuvantat de Domnul, incredibil. Cititi Iov 42:10-17 si veti vedea cum Domnul i-a dat indoit decat ceea ce a pierdut. Ma grabesc sa afirm ca si daca finalul oamenilor nu este ca al lui Iov (ei apartinand Domnului) asta nu inseamna ca vesnicia nu si-o vor petrece fericiti (cum altfel) in prezenta Lui!
Te intreb pe tine, care spui ca esti al Domnului: esti fericit? Ceilalti cu care vi in contact pot sa se molipseasca de fericirea ta? Sau se intampla ca te molipsesti tu de nefericirea celor care, inca, nu apartin Domnului? 
Pentru tine, care inca nu apartii Domnului, asa cum este definita aceasta apartinere, de Sfanta Scriptura, citeste-o si convinge-te singur de cele relatate de mine, daca vrei sa beneficiezi de adevarata fericire! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

De ce atat de putin, sau cand se intampla, de ce nu pe El?!

Totusi Tu esti Cel Sfant, si Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel.
Psalmul 22:3


Este o tema foarte scumpa mie... si anume lauda la adresa Domnului! Cantare de lauda. Cu alte ocazii, am mai amintit despre faptul ca omul a fost creat spre a se bucura de Domnul, spre a-L slavi... asta intr-o ascultare deplina de El.
O prima constatare, pe care as vrea sa o fac, este ca lauda-i strans legata de ascultare! Si spun asta, la modul general pentru ca in fiinta umana a fost pusa inchinarea. Din cauza liberului arbitru,  omul este cel care decide de cine asculta... pentru ca de cine asculta, pa acela-l va lauda sau aprecia. Nu se poate sa spui ca asculti de Dumnezeu si tu sa-l lauzi pe Diavol, sau pe aliatii lui: firea pamanteasca si lumea (sistemul de valori al lumii, nu lumea in sensul multimilor sau indivizilor).
Sa ne intelegem: Diavolul de la bun inceput, a vrut sa fie deopotriva cu Domnul Dumnezeu (vezi Isaia 14:13-14) adica a vrut sa primeasca si el, ceea ce era de dat doar Domnului Dumnezeu! Numai ca siretenia Diavolului, consta in faptul ca pana la final, el cel Viclean (e unul din numele lui) va confisca toata inchinarea! Toata lauda. Nu se va opri, pana nu te va subjuga deplin! El nu-l lasa pe cel, ce a fost al lui sa-i scape printre degete! Cel ce-asculta de Domnul Dumnezeu il va lauda pe El. Inseamna ca si-a dat seama de viata traita fara de Dumnezeu este o viata cu un final cumplit: Iadul. O viata cu El, este cu un final absolut fantastic: Cerul.
Te-ai gandit vreodata ca toate cantecele pe care le-ai cantat sau ascultat pe la chefuri, si nu numai, nu l-au onorat pe Dumnezeu? Poate ca nici nu ai stiut ca Dumnezeu locuieste in mijlocul laudelor (vezi motto-ul), dar la adresa Lui bineinteles! Ai fost obisnuit sa crezi despre Dumnezeu, ca este doar cu o putere nelimitata, ca trebuie sa te ajute cand ai nevoie, ca poti sa-L injuri ori de cate ori, ceva nu-ti merge in viata? 
Oamenii fac orice, numai sa nu-L laude pe El. Se lauda pe ei insasi, unii pe altii (mai ales daca le iese ceva din respectiva lauda) de cele mai multe ori chiar pe Diavol chiar daca nu sunt constienti de asta. Atata timp cat omul este tinut departe de prezenta lui Dumnezeu (prezenta care, natural te pune in starea de lauda) Diavolul si-a atins tinta! Diavolul il tine departe de Dumnezeu prin intermediul pacatului. 
Ca sa scapi de pacat, cheama-L pe Domnul Isus, in viata ta ca Domn si Mantuitor! De ce sa nu-I dai cinstea si lauda care I se cuvin? Le merita din plin, pentru cate a facut pentru tine! 
Pentru tine dragul meu, care spui ca-L iubesti pe Dumnezeu, lauda este importanta? Sau ai inceput sa obosesti in a-L proslavi? Ti se pare cumva ca nu se merita? A mai scazut  focul si intensitatea laudei? Cand te vede, cel care nu-l cunoaste pe Domnul in mod personal, se molipseste de la tine in a-si dori sa-l laude pe Domnul? Sau deja te-a cucerit cu ultimele lui cantece despre bani, putere si nefrica de dusmani, cantate de manelisti, etc.? Se merita?
P.S. Interesant cand a ingaduit Domnul sa scriu in legatura cu aceasta tema: intr-o zi in care cu 22 (si mai bine) de ani inainte, era omagiat si paraomagiat Nicolae Ceausescu, un om care s-a crezut un fel de dumnezeu.
Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!