Cand suferinta isi spune cuvantul...

Si El mi-a zis: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita." Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine.
2Corinteni 12:9


De la bun inceput, vreau sa afirm, ca nu doresc sa fac o teologie a suferintei (nu m-as pricepe sub nici o forma la asa ceva) ci sa spun cum vad eu suferinta. Cel putin la noi in tara, atunci cand cineva se imbolnaveste, exista o "teorie": "Sigur a facut el ceva gresit, de l-a pedepsit Dumnezeu!" Nimic mai fals. Fara sa anulez ca se poate intampla si asa ceva. Dar nu asta e regula, asa cum este prezentata la noi. Totusi tocata zi de zi aceasta "teorie", oamenii ajung singuri sa se autocondamne, Si problema apare mai ales atunci cand in mod normal ar trebui sa nu suferi pentru ca stii ca-I esti credincios Domnului, nu ai o problema cu iertarea asa cum mi-am prezentat propria suferinta cauzata de neiertarea in care am trait!
O sora citindu-mi postarea, mi-a pus in fata o situatie foarte buna, legata de suferinta: daca ea nu are probleme cu iertarea, de ce totusi este bolnava? Pentu un raspuns, cat de cat, o sa prezint o alta teorie pe care am importat-o (noi romanii) din Occident, mai precis din State si anume: omul sufera din pricina ca nu este suficient de credincios. Nici mai mult nici mai putin, se spune ca cine crede cu adevarat in Dumnezeu este asa de binecuvantat incat nu mai este nici bolnav si nici sarac!  Este o teorie deosebit de periculoasa! Este asa zisa "teologie a prosperitatii". Aceasta teorie, pe cale de consecinta, spune ca daca esti sarac sau bolnav inseamna ca ai probleme in relatia cu Domnul Dumnezeu! Daca mai esti si sarac si bolnav, asta-i de-a dreptul incalificabil!?!?!? Asa ca, indiferent de cat te straduiesti, sa traiesti asa cum ii place Domnului (aici vorbesc de partea noastra de traire, in neprihanirea lui Hristos) si nu se intampla nimic, inseamna ca nu ai facut tot ce trebuie in directia respectiva! O enorma minciuna!
Repet, fara sa filosofez pe aceasta tema, as aminti ca insusi Mantuitorul a fost sarac din perspectiva modului nostru de a privi saracia, dar mai ales din perspectiva acelora care sunt adeptii "teologiei prosperitatii"... in Matei 8:20, Domnul Isus spune: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-si odihni capul.". Un alt exemplu, asa, repede, si cat se poate de concludent este chiar apostolul Pavel, care avand o problema de sanatate, il roaga pe Domnul sa-l vindece! Raspunsul Domnului, este cat se poate de clar: "Harul meu iti este de ajuns; căci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita" 2Corinteni 12:9 Dar va rog sa urmariti cum primeste Pavel raspunsul Domnului, in acelas verset: "Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine." Daca n-am fi atat de preocupati sa scapam de suferinta, poate L-am lasa pe Domnul sa-si desavarseasca puterea in slabiciunile noastre. Iata un motiv cat se poate de bun, pentru a nu privi suferinta ca pe o pedeapsa din partea Domnului, chiar daca ea, la inceput, a venit ca o consecinta a neascultarii. Este un ajutor cat se poate de potrivit, pentru ca Domnul sa te tina cat mai departe de mandrie (vezi 2Corinteni 12:9) si mai mult decat atat, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in tine! Crezi ca este putin lucru acest har?  Poate ca zici: Dar nu se poate sa am si sanatatea si puterea lui Hristos sa ramana in mine? Ba da. Dar crede-ma iubit cititor, ca Domnul stie mai bine, ce este cu adevarat bun pentru tine. 
As vrea sa spun ca suferinta a fost factorul prin intermediul caruia majoritatea covarsitoare a oamenilor, s-au intors la Dumnezeu. Daca nu chiar toti. Am in vedere orice tip de suferinta: sufleteasca, trupeasca, etc. Cu alta ocazie, cu ajutorul Domnului, voi aminti si despre alte motive, pentru care exista suferinta! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius! 
P.S. Pentru cine se grabeste sa spuna, ca mi-e usor sa vorbesc despre suferinta, as vrea sa stii ca de 44 de ani sunt paralizat de la brau in jos. Nu aveam 1 an, cand am paralizat din pricina unui vaccin facut in conditii improprii. 

Si ne iarta, precum si noi... III

Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: "Imi voi marturisi Domnului faradelegile!"Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
Psalmul 32:5


Cu un timp in urma, am postat legat de iertare si am amintit de o situatie a unei tinere care si-a imbolnavit intregul trup, prin otravirea sangelui! Ceea ce era cu mult mai bolnav, bineinteles ca era sufletul ei. 
As dori sa amintesc de situatia mea: Toata viata mea probabil, ca am fost un tip care a trait in neiertare. Cu proxima ocazie voi dezvolta aceasta idee mai precis atunci cand voi detalia cum a lucrat Domnul in viata mea, pe tot parcursul vietii mele, de pana acum! Asta cand va voi Domnul, bineinteles! Deci: 
Aveam 17 ani... terminasem bacalaureatul si in mod normal, ar fi trebuit sa fiu fericit, dar nu a fost asa...Ura mea era intr-un mod deosebit impotriva mamei mele...Mi-am otravit organismul pt. ca l-am "hranit" cu neiertare + ura, bineinteles... si am facut apendicita acuta cu peritonita perforata, fara ca sa am absolut nimic, pana cu 3 zile inainte de operatie (oricum nu am avut nici macar o intepatura, sau un deranj cat de mic, pana in acel moment): intr-o sambata dupa-amiaza pe la orele 17.00 m-au apucat durerile si undeva, martea, pe la amiaza (maxim ora 13.00),  deja am fost operat de urgenta, cu toate ca aveam temperatura! De fapt, in chiar momentul cand doctorul a pus bisturiul la locul cu pricina, infectia a izbucnit in afara (probabil ca, cu cateva zeci de secunde mai tarziu, interventia, si infectia s-ar fi dus in sange). Dupa ce s-a terminat toata treaba, la prima vizita, doctorul mi-a spus: "Daca veneai cu o saptamana mai devreme, in maxim 10 zile ai fi plecat acasa"! Mai tarziu am inteles ca practic, doctorul imi spunea ca... am ajuns la limita! Mana buna a lui Dumnezeu! Toate astea pt. ca am trait in neiertare + ura! M-a iertat, pentru ca nu stiam ce fac! Si daca suntem sinceri, Domnul a iertat, pe multi, chiar cand acestia au stiut foarte bine, ce fac! 
Ca si la acea tanara, de fapt ca si la toti ceilalti, problema mea a fost una sufleteasca! Sufletul meu era tinut de Diavol, in acea stare pentru ca sa ma piarda! Diavolul, nu are dreptul de a cunoaste viitorul, dar Scriptura o stie: asa ca stia, ca eu, ca de fapt orice om, avem o sansa din partea Domnului de a ne intoarce la El pentru a ne fi  iertate pacatele si de a ne petrece vesnicia cu El. Domnul Isus ne-a iertat mai dinainte, noua ramanandu-ne doar de a intra in aceasta iertare pregatita si parafata de El la Golgota! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Eee... Hai sa fim seriosi! II

El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.

1 Petru 2:24

Am primit niste imagini de la o sora, (imagini infioratoare) legate de un atentat asupra unei biserici crestine din Alexandria-Egipt. Acesta este pretul pe care-l platesc unii oameni, pentru ca dandu-si seama ca pacatul este ucigas (deci nu este de joaca, cu el), au ales sa-si predea viata Domnului, in felul acesta devenind crestini! 

Pentru ca au ales, sa nu mai pacatuiasca, crestinii sunt loviti de Diavol cat se poate de crunt! Diavolul stie ca ceea ce-L doare cel mai tare pe Dumnezeu, este... pacatul!

Daca tu crezi iubit cititor, ca este de gluma cu pacatul, te inseli!

Imaginile sunt tulburatoare, si cu certitudine te infiorezi in tine, cand le vezi! Dar as vrea sa intelegi ca dezastrul din interiorul celor care nu s-au impacat cu Domnul Dumnezeu, este cu mult mai infiorator! De ce? Pai ganditi-va la fiecare dintre noi ca la niste cadavre ambulante, peste care nu a dat vre-o bomba cu srapnel sau cu napalm. Ne-a lovit doar... pacatul! Ne-am nascut in pacat, ba mai mult, pana sa ne impacam cu Domnul eram morti in greselile si in pacatele noastre! Greu mirositor! Mantuitorul spunea, in acest sens, la un moment dat: "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care, pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratie!" (Matei 23:27) Te rog, nu te grabi sa-mi spui, ca s-a adresat fariseilor si carturarilor... gandindu-ne la viata noastra, cred ca am putea sa ne vedem macar, din cand in cand, in situatia respectivilor, mustrati, de Domnul. Dar sa continui.

In timp ce vorbeam cu sora respectiva si ma uitam pe acele imagini, mi-am amintit de filmul Patimile lui Hristos, regizat de Mel Gibson! Un gand care m-a marcat, a fost ca toata lumea cu care am vorbit, a ramas foarte impresionata de ranile fizice, ale Domnului Isus Hristos (apropo, am auzit si foarte multe predici cu acest gen de mesaj: de ex. la cat de cumplite au fost bicele cu care a fost lovit Domnul, etc. de aici derivand bineinteles, suferintele Lui!) Nu voi contesta suferintele Lui fizice (ele au existat) doar ca El, mi-a aratat cu totul altceva: "Pe cand il duceau sa-L rastigneasca...in urma Lui mergea o mare multime de norod si femei, care se boceau isi bateau pieptul, si se tanguiau dupa El. Isus s-a intors spre ele si a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Ma plangeti pe Mine; ci plangeti-va pe voi insiva si pe copii vostri."" (Luca 23:26-28). De ce a procedat asa Mantuitorul? In mod normal, El era cel ce suferea! Pai, pentru ca El s-a referit la pacatele celor ce-l boceau. Pacatele acelea erau cele ce faceau ranile cele mai ingrozitoare! Acele pacate erau aducatoare de moarte. Pacatul meu si pacatul tau, L-au rastignit pe Domnul Isus. Pacatul meu si pacatul tau L-au facut pe Tatal sa-Si intoarca privirile de la Fiul Sau, atunci cand era pe cruce. Pacatul meu si pacatul tau L-au murdarit, pe Cel Sfant, pe Cel ce nu a pacatuit niciodata! Pacatul meu si pacatul tau, L-au adus sub blestem, blestem care ar fi trebuit sa cada asupra noastra!

Ti se mai pare, ca nu-i atat de grav pacatul? Mai sus am amintit de cadavru ambulant! Dragul meu atata timp cat nu te intereseaza ce-a facut Domnul Isus pentru tine, esti in aceasta situatie! Daca vrei sa ai viata, trebuie sa-i multumesti Domnului ca a murit si pentru tine si sa-I predai viata ta, pentru ca El sa ti-o mantuiasca! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Eee... Hai sa fim seriosi!

Fiindca plata pacatului este moartea: Dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 6:23

Cam asa ii auzi pe cei mai multi atunci cand e vorba de pacat!

As incepe, cu a arata cum a reusit Diavolul sa-l insele pe om, pana si atunci cand e vorba de pacat; nu ati auzit vorbe de genul: "Pacat ca a prins-o barbatul cu X... daca mai intarzia un minut...!", "Pacat ca a aparut politia, tocmai cand sa se faca nevazuti cu marfa" si exemplele pot continua cu duiumul!

De prea multe ori, oamenii trateaza pacatul ca fiind ceva insignifiant! Il trateaza ca fiind ceva normal (intr-un fel asa si este) in viata lor nestiind (sau daca stiu, il desconsidera) ca pacatul nici mult nici mai putin inseamna neascultare de Dumnezeu! Mai exact si mai explicit spus, pacatul inseamna: a gandi, a vorbi, a face lucruri care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu. Voie, pe care o gasim in Sfanta Scriptura!
Pacatul s-a nascut in sanul Diavolului, atunci cand a vrut sa fie asemeni lui Dumnezeu, ridicandu-se impotriva Lui cu o treime din ostirea ingerilor. Pacatul s-a insinuat in viata omului, cand acesta a plecat urechea la indemnul Sarpelui si a ascultat de el, in loc sa asculte de Domnul Dumnezeu, care i-a spus, cat se poate de categoric, sa nu ia din pomul cunostintei binelui si raului....
Pacatul este intretinut de diavol, lume si propria noastra fire pamanteasca! Ne nastem in pacat si asta se vede cat se poate de clar la copii nostrii. Sunt sigur ca v-ati distrat, avand un copil foarte mic, care jucandu-se cu cheia de la masina si spundu-i sa vi-o dea, il vedeati cum va intinde cheia, dar cand voiati sa i-o luati, isi ....tragea mana! Da, da, ta amagea pur si simplu! Da... se juca cu tine...mintindu-te! Nu stia sa spuna "mama" "tata" dar stia deja sa minta! Fara sa-l invete cineva! Cati dintre noi nu ne-am distrat cand un copil foarte mic folosea cuvinte porcoase? Cati dintre noi nu am auzit pe tatal spunandu-i copilului de 3 ani: "ia cum il injuri tu pe Gica?" Cati dintr-e parinti nu le-au spus copiilor, sa transmita vecinului (care venea la usa lor), ca nu sunt acasa, cand ei de fapt erau?
Ne este mult mai la indemana sa facem raul (sa pacatuim) decat binele: ca sa faci un rau imens ai nevoie doar de un bat de chibrit, pe cand ca sa faci binele...Gandeste-te, reusesti sa faci o casa cu un bat de chibrit? Doar scrum....Am ajuns sa fim deranjati daca ni se atrage atentia ca nu e bine ce facem (atunci cand nu facem bine, ce facem). Ba chiar devenim violenti, in vorbe si-n fapte...ne este mai usor sa jignim decat sa spunem o vorba buna sau sa nu ne cerem scuze pt. un lucru pe care l-am facut gresit...Si astea sunt, zicem noi, "lucruri banale"! 'Prea faci caz!" "Ei esti si tu exagerat: i-am dat o palma nevestei, mare lucru...eram baut...m-a enervat... nu-i mai tacea gura aia odata...". De fapt, acestea fiind pacate.... Pacate despre care in Sf. Scriptura ni se spune cat se poate de clar, ca exista o plata... una cumplita: MOARTEA! (Romani 6:23 a)
Trebuie sa intelegem ca Domnul Dumnezeu sufera cand noi pacatuim! Nu-L putem cumpara sau mitui prin faptele noastre bune! Nu putem pune intr-un cantar imaginar faptele noastre bune si faptele noastre rele si sa tragem linia spunand ca avem mai multe bune, decat rele!
Unii nu se simt bine daca nu jignesc, altii nu se simt bine daca nu-si bat nevestele, altii, daca nu le-au avut la pat, pe X, Y, Z, (ba mai si laudandu-se prietenilor ), etc.
Un pacat atrage dupa sine altul! Ca sa scapam de acest flagel care ne macina sufletele si ni le tine in intuneric, trebuie sa ne intoarcem cu fata spre Domnul Dumnezeu ajutati de Duhul Sfant prin Fiul Sau! Pentru ca daca plata pacatului este moartea, darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23 b) Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Tot raul spre bine?! II

...Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?

Romani 8:31

Banuiesc, ca stiti ca nu doar cei fara de Dumnezeu (din perspectiva biblica) se intreaba, de ce li se intampla lucruri neplacute?! Dar daca respectivii au, sa spun asa, un fel de scuza, cei ce sunt ai Lui nu au nici o scuza! De ce? Ieri am pus ca si motto acel verset 28 din Romani 8 unde printre altele ni se spune ca toate lucrurile, lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. TOATE! Ba as putea spune ca, cele mai putin placute noua, in mod normal, ar trebuie sa lucreze mai mult. De ce?

1. Pentru ca, fiind in mijlocul problemei, noi nu disperam ca si ceilalti, ci indreptandu-ne privirile spre El, stam linistiti pentru a astepta ca El, sa ne rezolve prblemele! Sa nu inteleaga cineva ca stam pasivi... pur si simplu ne punem increderea in promisiunile pe care Domnul le-a lasat pe paginile Sfintelor Scripturi, insusindu-ni-le!

2. Pentru ca, si daca nu ne rezolva problemele, Domnul vrea sa-si scoata slava, prin faptul ca noi am crezut rugaciunea prin care I-am spus: faca-se voia Ta!

3. Pentru ca primesti putere de la El, sa poti sa Il slavesti, in orice conditii, indiferent daca Domnul face sau nu dupa cum ai dori tu! Practic, noi nu ne vaicarim, nu intram in panica, in disperare (asa cum am aratat si mai sus), ci in liniste, cu seninatate, cu pace, Il adoram pe Cel ce a luat asupra Lui moartea, pentru ca noi sa putem sa traim vesnic!

4. Pentru ca Il credem pe Cuvant! Tot ce spune Domnul este da si amin! Chiar daca nu intelegem toate lucrurile (suntem limitati din pricina firii pamantesti) uitandu-ne in Sfanta Scriptura, am putut sa vedem ca in nici o situatie Domnul nu i-a mintit pe cei care si-au pus increderea in Cuvantul Sau: Dumnezeu nu a mintit si nu minte!

As vrea sa va amintesc, doar un moment din viata celor care fiind ai Domnului, au fost gata sa plateasca cu viata, decat sa se indoiasca de cuvantul Domnului Dumnezeu. In cartea Daniel, printre altii ni se spune despre 3 tineri, care pentru ca au refuzat sa se inchine unui idol de aur chiar daca asta ar fi insemnat moartea lor, au mers pana la capat. Este un moment, dramatic in care cei trei tineri, cu toate presiunile iminentului pericol, au spus: "Iata, Dumnezeul nostru, caruia Ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului tau de aur, pe care l-ai inaltat!" Daniel 3:17-18. Va las placerea sa vedeti ce s-a intamplat cu cei 3.

Si exemplele pot continua, dar va incurajez sa cititi pentru cei care nu ati citit niciodata aceasta carte Daniel, in integralitatea ei, dar si pe ceilalti, care poate ati uitat sa va puneti increderea in El, pe deplin!

Dragul meu, pentru tine, care poate nu gasesti solutii la problemele atat de dramatice ale vietii, te incurajez sa-L primesti pe Domnul Isus Hristos, ca Domn si Mantuitor al vietii tale. Spune atat de clar Cuvantul ca, "El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre" si ca "Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti!" Isaia 53:5. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Tot raul spre bine?!

De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.

Romani 8:28

Ca de obicei, de cele mai multe ori, suna frumos in lumea asta, afara de legile lui Murphy (unde totul este intr-o nota de fatalism, dar si acesta vesel) dar, vai, atat de neadevarat! Atat de inselator, pentru sufletul omului! De ce? Pentru ca Domnul Dumnezeu spune cu totul, absolut, cu totul altceva, chiar daca zicerea din titlu (fara semnele de intrebare/exclamatie) se apropie foarte mult, de ceea ce am prezentat in motto.

Cu alte cuvinte, nu e de-a valma, ba mai mult, in conformitate cu cele spuse in Sfanta Scritpura, in vremurile din urma, vor fi vremuri grele (vezi 2Timotei 3:1), pe toate planurile vietii. Si totusi in aceste vremuri grele, exista o promisiune din partea lui Dumnezeu pe care El, pana acum si-a tinut-o! Si anume ca, cei care sunt ai Lui (deci care-L iubesc) au parte de protectia Lui!

Apropo: as vrea sa-ti atrag atentia ca si tu, care inca nu esti impacat cu Domnul (altfel spus, ca nu-L iubesti, cel putin pana acum) ai parte de bine, de har, din partea Lui! Poate ca te-a revoltat, cand am spus ca nu-l iubesti, dar atata timp cat nu L-ai chemat pe Domnul Isus in inima ta ca Domn si Mantuitor, sa stii ca acesta este adevarul. Cu alta ocazie, voi dezvolta diferenta dintre rugaciunile pe care ti le-a ascultat Domnul si iubirea ta fata de El. Oricum, El doreste si anume, in esenta, binele pe care ti-l doreste, este unul cu bataie vesnica.

Te-ai gandit prieten drag, la tot binele pe care ti l-a facut Domnul si pe care vrea sa ti-l faca? El te iubeste si a facut tot ce trebuieste pentru ca tu sa mergi in Cer, dar trebuie sa-i raspunzi tot cu iubire, o iubire care sa se bazeze pe pocainta reala! Fa pasul acesta acum, raspunde la o iubire de necuprins in cuvinte prin ceea ce a facut Domnul Isus pentru tine, cu o iubire care sa te duca in prezenta Lui, pentru totdeauna! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Ce parere ai despre Sfanta Scriptura? Iti (mai) vorbeste? II

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.

2 Timotei 3:16-17

Tu citesti Sfanta Scriptura? Bineinteles ca nu esti obligat/a sa raspunzi la intrebarile de mai jos, dar m-ar bucura daca ai face-o! Iti pun aceste intrebari, doar ca sa te gandesti, ca si crestin, si nu numai, la ce ar trebui sa vezi si ce vrea Domnul Dumnezeu? Oare de ce reusim sa stam cu orele in fata televizorului, rebusului, ziarului, netului si cand e vorba de Cuvantul Lui, dupa nici 10 minute, ne ustura ochii, ni se inchid ochii de somn, incep sa ne doara toate oasele, etc.? Asta, daca citim!

Te rog nu o lua ca o judecata din partea mea, ci doar gandeste-te:

1. Ce te impiedica sa citesti Sfanta Scriptura? Bineinteles ca intrebarea este pentru cel ce nu vrea sa faca asta!

2. Cand o citesti, o citesti cu gandul, ca este Cuvantul lui Dumnezeu?

3. Crezi ce scrie in ea? Suta la suta sau doar partial?

4. Ai perceput vreodata cele citite in Sfanta Scriptura ca fiind spuse pentru tine? Daca da, cum te-ai vazut in lumina celor citite?

5. Cat de importanta este pentru tine si viata ta?

6. Iti place sa impartasesti si altora ceea ce citesti in Sfanta Scriptura?

7. Ai facut cadou, cel putin, un nou testament, unui prieten, cunoscut, inca, nemantuit?

Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Moartea poate fi reabilitata?!

"Cel ce va birui, nicidecum nu va fi biruit de moartea a doua moarte."

Apocalipsa 2:11

Da, as vrea sa vorbesc despre moarte. O moarte de care Domnul a vorbit, pana ca omul sa pacatuiasca! O moarte care a fost "legata" de ascultare. Moartea a fost ca si celula de cancer! Fara sa ma pricep la medicina, am auzit ca celula cancerului exista in fiecare om, doar ca la putine persoane se declanseaza, in anumite conditii speciale (diferite accidente, uzitarea de medicamente in mod gresit, etc. ) Pentru ca moartea sa nu se declanseze ar fi trebuit sa se intample un singur lucru: omul sa asculte de porunca Domnului! O moarte care s-a abatut asupra lui, doar atunci cand a pacatuit (nu a ascultat de porunca Domnului)! S-a declansat cancerul! Si de atunci omul plateste acest pret! Moartea se manifesta in doua dimensiuni:

1. Moartea fizica, numita, sa spun asa, si prima moarte, cand sufletul paraseste trupul;

2. Moartea spirituala, numita moartea a doua, care ea de fapt este cumplita, pentru ca are de-a face cu despartirea pentru totdeauna de Faţa Domnului Dumnezeu! Si asta nu oriunde, ci in Iad: un loc pregatit Diavolului si ingerilor lui (Matei 25:41)! Aceasta este si moartea care in esenta conteaza! Fara sa intru in prea multe amanunte, vorbim despre drama in care omul a intrat de buna voie!

Domnul Dumnezeu l-a creat pe om ca acesta sa se bucure si el a ales sa se intristeze!

Si totusi, Domnul stiind ce are sa se intample, a avut pregatit planul prin care sa-L ajute pe om sa revina la bucurie de la inceput!

As vrea sa-ti spun iubit cititor ca poate esti in categoria celor care crezi ca odata ce ai murit s-a terminat totul! Mare inselaciune! Nu esti un animal (asa cum s-a chinuit Darwin si toti acolitii sai (manipulati desigur de acelas Sarpe, care i-a ispitit pe Adam si Eva) sa te convinga) ci esti creat din tarana pamantului, dar, atentie, tie, ti-a fost suflata, suflare de viata si in felul acesta ai devenit un suflet viu. Sufletul tau, dupa ce vei muri (prima moarte) la ziua judecatii va sta in faţa Ziditorului, ca sa dea socoteala de viata pe care ai trait-o, dupa care va trece in a doua moarte, daca viata ta, a fost una fara de Domnul Dumnezeu!

Si cand spun fara de Domnul Dumnezeu, ma refer la respingerea ofertei pe care Domnul a facut-o omului pentru ca acesta sa reintre in bucuria de la inceputul creatiei. Oferta? Este in persoana Fiului Sau, Domnul Isus Hristos! Vestea exceptional de buna este ca in felul acesta vei fi ferit de moartea a doua!

Ba mai mult, moartea este reabilitata pentru cei mantuiti, aceasta devine un somn! Nu-l mai ingrozeste pe cel salvat, pe cel ce si-a pus prezentul si viitorul vietii sale, in mana Celui ce a biruit moartea la Cruce!

P.S. Pentru tine care poate inca nu stii, sinuciderea este pacat de moarte! Te duce in Iad! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Timpul le rezolva pe toate?! II

Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor, chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o 

Dumnezeu.

Eclesiastul 3:11

Sa iti decizi vesnicia intr-un timp atat de scurt pe care-l petreci pe acest pamant, este chiar de luat foarte serios, in seama!

"Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei" spusa de A. Vlahuta in poezia "Din prag" ... isi are intelesul ei adanc, dar in esenta, nu este in totalitate in conformitate, cu cele spuse in Cuvantul Domnului! Am adus in discutie, aceasta expresie, doar pentru adevarul de necontestat, ca Domnul Dumnezeu a pus gandul vesniciei in om! Dar asa cum se vede din motto (care e din Cuvantul Domnului) acest gand a fost un lucru frumos, facut de catre Domnul. Si asta culmea, o spune Solomon intr-un moment in care nu era in momentele lui cele mai bune cu Domnul Dumnezeu. El este onest, recunoscand, ca atunci cand i-a fost pus acest gand in inima omului, i-a fost pus, pentru ca omul sa-si petreaca vesnicia in prezenta Lui!

In ciuda faptului, ca omul a pacatuit, Domnul Dumnezeu in dragostea Lui pentru el, i-a pregatit reabilitarea. Pretul? Incomensurabil... propria viata a Fiului Sau!

Ei, totusi, teama de vesnicie, vine din frica de a o petrece departe de Faţa Domnului!

Unde vrei sa-ti petreci vesnicia? Ti-e frica de vesnicie? Daca timpul nu poate rezolva nimic, culmea, nici vesnicia nu poate face nimic pentru tine. Cel ce este Stapanul, chiar al acestei vesnicii, sa-i spun asa, ti-a pus la dispozitie, timpul de care ai nevoie, pentru ca sa te hotarasti unde-ti vei petrece vesnicia! Acesta este, ACUM! De ce nu oricand? Pentru ca nu esti stapanul viitorului! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Dragostea vs. sfintenia lui Dumnezeu?! sau Dragostea este...

... Zi si noapte, ziceau fara incetare: sfant, sfant, sfant este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!

Apocalipsa 4:8

Sunt foarte multi care doar in aceasta cheie privesc relatia cu Domnul Dumnezeu, rezultand o cheie gresita in relatia cu semenii. Adica, in mod practic, pentru teoretic ei au impresia ca pastreaza echilibrul!

Sunt persoane, care pun accentul pe sfintenia lui Dumnezeu si alte persoane care pun accentul pe dragostea Lui. Nu vreau sa intru in lucruri complicate ci imi doresc sa abordam acele lucruri simple, (cel putin asa sunt vazute la prima vedere) dar atat de complicate atunci cand privim mai serios la ele! Deci:

1. Ne asteptam de la oameni ca viata lor sa fie din ce in ce mai sfinti!

2. Ne asteptam de la aceiasi oameni ca sa se raporteze in perspectiva dragostei, atunci cand e vorba de noi.

3. La fel se intampla atunci cand e vorba de copii, prietenii, etc. celorlalti... ii privim mai ales prin prisma sfinteniei! Eeee... Cand e vorba de ai nostrii, se schimba situatia.... ii privim si asteptam sa fie priviti prin prisma dragostei!

De multe ori am asistat la situatia cand parintii erau foate drastici, atunci cand era vorba de copii celorlalti, care greseau intr-un fel, dar cand era vorba de proprii copii, atunci dintr-o data se incercau fel de fel, de scuze si de motivatii ca sa-si scoata odrasla cat mai bine cu putinta! Asta, ca exemplu.

Dar, ceea ce este ca un fir rosu in toata situatia asta e ca oamenii totusi il percep pe Domnul Dumnezeu ca fiind intr-o proportie covarsitoare doar, Dragoste! Cumva, echilibrul se rupe in detrimentul sfinteniei. Daca suntem sinceri ... Si totusi urmariti putin urmatoarea constructie logica:

Daca "Dumnezeu este dragoste" cf. 1Ioan 4:8 si daca "Dumnezeu este de trei ori sfant" cf. Isaia 6:3 si Apocalipsa 4:8 rezulta ca dragostea este... de trei ori sfanta! Da, un adevar cat se poate de evident! Un motiv in plus pentru a nu mai trata dragostea Tatalui, ca pe un lucru usor, ca de apucat! Un motiv in plus pentru a intelege, ca din cauza sfinteniei Tatalui, a fost dat la moarte Sfantul Sau Fiu, pentru ca tu, sa fi rascumparat din pacat si din moarte (pe care le meriti si le meritai, din plin), si prin Duhul Sfant sa fi adus in familia Tatalui, in urma chemarii Domnului Isus in inima ta, ca Domn si Mantuitor! Recunoaste-ti vina si vezi-ti nevoia de Dumnezeu in viata ta, intr-un mod cat mai personal! Un mantuit al lui Hristos, Marius!