Si ne iarta, precum si noi... II

... "Rob viclean, eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat! Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?

Matei 18:32

Stiati ca o persoana care traieste in neiertare este mai bolnava si este mai predispusa imbolnavirilor, decat acele persoane care sunt mai iertatoare? Neiertarea aduce boala si in organism nu doar in suflet, pe cand iertarea, aduce vindecare! Si chiar cand nu vine vindecare totala, boala este cu mult mai usor suportabila! Culmea, acest lucru, il pot confirma chiar si oameni care nu sunt copii ai Domnului!

Si apropo de traire in neiertare, imi amintesc de o intamplare adevarata, despre o tanara care din pricina unei iubiri ratate si din pricina unor probleme cu parintii a plecat de-acasa, dar insotita de aceasta neiertare, care nu doar ca o insotea ci ii otravea trupul... pentru ca asta a aflat aceasta tanara, atunci cand a ajuns la un doctor crestin si anume ca avea tot sangele otravit. Pana atunci fusese la o multime de doctori si nu stiau de ce nu dau rezultate tratamentele pe care i le aplicau! Omul acesta a incurajat-o pe tanara sa se impace cu Domnul Dumnezeu... si... minune! Din momentul in care L-a chemat pe Domnul Isus in inima ei, in afara de vindecarea sufletului, care este cea mai importanta vindecare, a aparut si vindecarea trupului! A realizat ca prin neiertare, refuza o oferta din partea Domnului, care prin Fiul Sau pe cruce, a spus: "Tata, iarta-i, căci nu stiu ce fac!..." Luca 23:34

Imi vine in minte de asemenea o pilda prin care Mantuitorul, arata cat de dezastruoasa este starea de acest amestec de iertare-neiertare: In Evanghelia dupa Matei 18:21-35 vedem un individ care datorand stapanului o suma care nu ar fi fost capabil sa si-o plateasca in sute de ani, se milogeste de acest stapan sa-l pasuiasca. Si surpriza: stapanul merge atat de departe, incat nu doar ca il pasuieste, ci ii iarta toata datoria! In viata, lui nu s-ar fi gandit la un astfel de gest!

Si totusi, sa plece extrem de fericit, iertat de o asa datorie si sa reactioneze de-a dreptul halucinant: nici nu a iesit bine de la cel care-l iertase, ca i se innegreste fata, vazandu-l pe unul care-i datora mai nimic! Ii infige mana in gat si-l baga la puscarie!

Vrem sa ni se ierte totul, dar nu vrem sa iertam nimic! Sau iertam cu jumatati de masura! Domnul e atat de categoric: Ori iertam deplin, ori ceea ce numim noi iertare, este neacceptat de El!

Dragul meu, care ai fost dezamagit de unii si de altii, gandeste-te ca in primul rand tu l-ai dezamagit pe Domnul Dumnezeu asa ca-I esti dator! Recunoaste-ti aceasta problema, dupa care rezolvati-o! Apeleaza la Cel care deja ti-a acordat iertarea rugandu-se Tatalui si pentru tine, pe cruce la Golgota, iertare pe care doar trebuie s-o accepti! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Si ne iarta, precum si noi...

Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc, va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.

Matei 6:14-15

In fiecare zi, intr-un fel sau altul, omul este supus acestui exercitiu (cel mai greu exercitiu, as spune)... ori din perspectiva celui ce-ar trebui sa-si ceara iertare, ori din perspectiva celui ce ar trebui sa ierte.

Ceea ce cred, ca ne impiedica sa fim cu mult mai liberi in a ierta si a ne cere iertare, este ca nu constientizam si mai profund iertarea Domnului, singurul de altfel care nu poate fi in ambele situatii (de a ierta si a fi iertat) si e atat de bine! Avem nu doar etalonul la care sa ne raportam ci avem harul de a nu derapa in neiertare. Suntem adusi cu picioarele pe pamant, ori de cate ori suntem ispititi sa nu iertam sau sa venim cu o iertare vopsita! Trebuie sa intelegem ca Domnul ne cunoaste atunci cand iertam cu adevarat si cand nu. Daca Il credem pe Domnul ca intr-adevar ne cunoaste si ca nimic nu putem ascunde de El, ar trebui sa credem si ca respingem iertarea Lui ori de cate ori nu iertam! Oare realizam ca ne punem noi insine capcane? Suntem prinsi in propriile noastre neiertari! Sufletele noastre cel mai hartuite sunt de aceasta stare de neiertare. Suntem disperati de a fi iertati de catre Domnul Dumnezeu, dar suntem atat de impietriti, atunci cand trebuie sa iertam! Asta la modul constient, pentru ca practic se intampla un lucru ciudat: omul atunci cand intra in aceasta spirala a neiertatrii, fara sa-si dea seama nu mai este constient de iertarea pe care o doreste din partea Domnului. In strafundul fiintei lui, spune: indiferent de pret, nu pot sa-l iert pe X sau pe Y. Altfel nu ne-am intalni cu situatiile, in care azi, spun ca l-am iertat pe X si maine, ma trezesc ca am o reactie de repulsie, de ocolit, de trecut strada, atunci cand il vad pe cel, pe care spun ca l-am iertat!

Cum stai frate/sora cu iertarea? Cu iertarea profunda? Mare grija, s-ar putea sa fi intr-o stare de neiertare! Numai pentru ca ai spus cu gura, ca ai iertat, asta nu te duce in Cer! Traiesti intr-o minciuna si cel ce traieste in minciuna, degeaba spune ca traieste in Adevar!

Pentru tine prieten drag care inca nu te-ai impacat cu Domnul ar trebui sa intelegi ca pacatul tau nu doar ca L-a jignit, ci L-a ranit adanc, in dumnezeiasca Sa Fiinta... Poate ca tu nu crezi in El dar asta nu inseamna ca nu vei da socoteala. Dar daca, crezi, musai trebuie sa te pocaiesti. Cere-ti iertare pentru viata ta si cheama-L pe Domnul Isus in inima ta, ca Domn si Mantuitor, aceasta iertare fiind, cea mai pretioasa iertare pe care o poti primi vreodata! Nu rata aceasta sansa de a fi iertat! S-ar putea sa fie singurul moment din viata ta, cand poti sa faci acest gest! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Banul - ochiul Dracului?

Căci iubirea de bani, este radacina tuturor relelor; si unii care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

1 Timotei 6:10

Am auzit aceasta expresie, de nu stiu cate ori! O expresie gresita, la fel de impamantenita, ca atatea altele. Partea proasta este ca ajungem sa vedem o problema, acolo unde ea nu este si sa nu vedem problema acolo unde ea este. Asa cum Sfanta Scriptura ne arata, iubirea de bani este o mare problema, ba chiar radacina tuturor relelor! Nu banul in sine! Aruncam anatema asupra bogatiei, care in ea insasi nu are cum sa fie o problema, si nu vedem, ca iubirea de aceasta bogatie, este adevarata problema!

Oamenii se chinuiesc la propriu sa se imbogateasca sau cei care nu pot sa se imbogateasca, se aleg cu o inima rea ca nu pot sa se imbogateasca! Cel care s-a imbogatit, pentru ca acesta a fost telul sau, se lupta sa-si pastreze, aceasta bogatie, in cel mai bun caz, vazand in toti ceilalti eventuali dusmani care vor sa-i distruga, pentru a le lua bogatiile... Am spus, in cel mai bun caz, pentru ca de obicei, cei ce au bogatii, se lupta sa aiba si mai mult, pierzand din vedere, ceea ce spune Domnul, ca, daca avem cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns (1 Timotei 6:8)

Pana si saracii stau cu gandul, tot la imbogatire, la genul "ce bine-ar fi daca as fi si eu bogat/a", consumandu-si viata si chinuindu-se ca nu se pot imbogati, gelozindu-i pe cei bogati, etc...

Toate aceste lucruri, se intampla atunci cand ne scapa din vedere persoana Domnului Dumnezeu... ne scapa din vedere ca indiferent ce-am avea pe acest pamant, nu putem duce cu noi in mormant (dupa moarte, se intelege) si indiferent de cat de multe ne lipsesc pe acest pamant (din lucrurile materiale) oricum, nu ne vor trebui in Cer.

Sfatul meu: concentreaza-te pe ceea ce cu adevarat conteaza si anume pe mantuirea sufletului tau. Daca esti mantuit, fi foarte atent, Cuvantul spune ca ispita de a umbla dupa bogatii este foarte mare si cu certitudine sfarsitul este ratacirea de la credinta! In ceea ce te priveste pe tine dragul meu, care inca nu te-ai hotarat pentru Hristos, adevarata bogatie, adica acea bogatie care nu-ti va putea fi luata de nimeni, este bogatia pe care ti-o strangi in Cer, ajutat de Domnul Isus Hristos! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Binecuvantarea!!! II

Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.

Deuteronom 30:19

Este atata timp, de cand am scris, ca voi mai posta despre binecuvantare, si sper sa mai fie si alte momente cand sa pot sa fac acest lucru! Deci:

Altfel spus, "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!", cum ar spune un proverb romanesc (in fine, nu sunt atat de sigur, daca este doar romanesc) .

Atunci cand Domnul Dumnezeu, ne-a creat, ne-a creat pentru a ne binecuvanta! Ne-a avertizat (prin intermediul stramosilor nostrii, Adam si Eva) ca respingand binecuvantarea ne vom intalni cu blestemul. Din neatentie, multi spun ca Dumnezeu a blestemat pamantul si ca l-a blestemat chiar pe om, dar daca suntem atenti, practic omul a atras blestemul, (adica moartea). Intr-adevar, Domnul Dumnezeu, a pus la dispozitia omului si blestemul, pentru ca i-a dat liberul arbitru, (daca nu ar fi procedat asa, ar fi fost un Dumnezeu care pe buna dreptate ar fi putut fi acuzat de slabiciune, etc.). Dar ca si sfat, a fost acela de a alege viata (binecuvantarea). Pentru ca legat de binecuvantare, aceasta a fost daruita omului, (daruindu-i forma pamantului, mare lucru nu s-a intamplat, dar in momentul in care ia daruit suflare, adica parte din El, atunci totul a capatat substanta (vezi Geneza 2:7) si nu orice fel de substanta: a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (vezi Geneza 1:26)) pe cand, blestemul i-a fost pus in fata ca o consecinta a neascultarii! Asa, ca omul pur si simplu atunci cand a ales sa nu asculte a intrat sub influenta si consecintele blestemului, care a avut ca finalitate moartea!

In nemasurata Sa dragoste, cu toate ca meritam sa ramanem sub blestem, Domnul Dumnezeu a ales sa ne scoata de acolo. Numai ca asta nu se putea face, doar pentru ca asa voia Domnul Dumnezeu! Pentru ca El nu poate sa minta, si pentru ca trebuia, ca pacatul sa fie platit, nemasurata Sa dragoste, s-a manifestat practic, atunci cand a ales sa-L dea pe Fiul Sau, Domnul Isus Hristos pentru mine si pentru tine!

In ce ma priveste, am ales sa nu-L mai fac pe Domnul Dumnezeu sa sufere din cauza mea, pentru ca nici mie nu-mi place, cand altii ma fac sa sufar!

De asemenea, in ce ma priveste, vazandu-mi pacatosenia si realizand ca as fi meritat moartea, am ales viata, am ales sa ma bucur de binecuvantare! Tu? Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

"Vom muri si vom fi liberi"?!

"Adevarat, adevarat, va spun". le-a raspuns Isus: ca oricine traieste in pacat, este rob al pacatului... Deci, daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi"

Ioan 8:34,36

Acesta a fost unul din sloganurile care au fost foarte auzite in zilele Revolutiei din '89! Multora li s-a si intamplat (de-a dreptul) acest lucru, dar nu stiu daca au si murit liberi. Domnul cu certitudine stie, inclusiv, cei ce nu mai sunt printre noi. Bineinteles ca nu o sa vorbesc despre Revolutie si idealurile ei, ci am vrut sa arat ca moartea care a venit in urma pacatului, nu te poate elibera de nimic. Prin intermediul mortii, omul inceteaza de a mai putea face ceva pentru viitorul lui. Si ceea ce este cel putin la fel de important, nimeni nu mai poate face nimic pentru cel ce a murit!

Libertatea, mai precis adevarata libertate (si aici am in vedere libertatea, asa cum o arata Sfanta Scritpura) nu poate fi castigata decat, atata timp cat esti in viata!

Oamenii atunci cand se gandesc la libertate, se gandesc la libertatea unei tari, la libertatea de a circula, la libertatea de a spune ce vor, la libertatea de a face ce vor, etc.

Domnul nostru Isus Hristos, ne vorbeste de o libertate care transcende aceasta viata! El surprinde (ba chiar si-a intrigat auditoriul) atunci cand a spus ca adevarata libertate, este practic eliberarea de sub puterea pacatului (vezi Ioan 8:31-36). Cat de puternic ii tine pacatul, inlantuiti pe oameni! Pacatul este inchisoarea la purtator! Este cel care te robeste, crancen! Te tine rob, tarandu-te in moarte vesnica. Pacatul este boldul mortii (1 Corinteni 15:55).

Ceea ce este, cu adevarat extraordinar, dar intr-un fel atat de dureros, este ca, pentru ca omul sa poata scapa de robia pacatului, Domnul Isus, a trebuit sa plateasca cu propria viata! Pentru mine, si pentru orice fiinta umana!

As vrea sa te intreb pe tine care esti al Domnului: cat de mult apreciezi libertatea pe care ai primit-o, crezand in Domnul Isus?

De asemenea, as vrea sa te intreb pe tine, care inca, nu esti al Domnului: Constientizezi cat de periculos este pacatul in care traiesti? Sau continui sa te lasi pacalit de invataturile, care spun ca tu poti sa rezolvi problema celor care au murit inaintea ta, legat de mantuirea lor, cu fel de fel de pomeni si ritualuri, etc. si ca de asemenea altii iti vor rezolva problema mantuirii, dupa ce vei muri? Prietene, Sfanta Scriptura spune cu totul diferit de cum ai fost invatat de traditie si de alte invataturi omenesti care sunt contrare invataturii biblice. Te invit sa crezi ce spune Domnul Dumnezeu prin intermediul Sfintei Scripturi. Alege libertatea pe care doar Domnul Isus ti-o poate darui si care-ti asigura si vesnicia alaturi de Domnul Dumnezeu! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius

Ce cauti pe acest pamant?

Dupa aceea, am auzit in cer ca un glas puternic de gloata multa, care zicea: "Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mantuirea, slava, cinstea si puterea"!

Apocalipsa 19:1

Cei mai multi din aceasta lume, se scarpina, in cap, pentru ca nu prea stiu ce sa raspunda! E putin de mirare, cand raman blocati si dintre cei care spun ca Il cunosc, sau spun, ca, cred in Domnul Dumnezeu! "Pai habar nu am, nu eu am decis sa vin pe acest pamant", ar spune un om care nu crede in Domnul Dumnezeu sau unul care crede doar formal, sau din superstitie (aici ii includ pe toti cei care spun ca cred in Domnul Dumnezeu dar si in astrologie, ghicit, in ghinionul adus de pisica neagra care-ti taie calea, etc.) in El.

Ei bine, omul a fost creat de Domnul Dumnezeu, asa cum vedem in Sfanta Scriptura, pentru ca sa-I dea slava! L-a creat pe om pentru ca sa se bucure de el. L-a creat ca sa demonstreze intregii creatii ca si o fiinta complet lipsita de putere, poate sa-L iubeasca! Ba mai mult, s-a vazut cat se poat de clar ca fiinte, cu ceva mai multa putere decat oamenii (si aici ii am in vedere pe ingeri) au ales sa se razvrateasca impotriva Domnului! Mai precis, o treime dintre acestia in frunte cu Diavolul, care avusese o pozitie atat de privilegiata inaintea Domnului Dumnezeu!

Da, Domnul Dumnezeu, l-a creat pe om sa Il slaveasca! Sa se bucure la randul lui de Domnul Dumnezeu! Nu e nici o gluma a Domnului! Ce trebuia sa faca omul in gradina Edenului? Nu doar sa admire lucrarea lui Dumnezeu? Nu doar, sa-L admire pe cel ce l-a creat? Nu doar, sa i se inchine plin da recunostinta Celui ce i-a facut aceasta onoare imensa? Dragii mei, omul fusese imracat cu slava! Omul ce-a decis? Sa asculte de indemnul sarpelui! Adica, sa nu-i mai admire creatia! Dar ce-i mai dureros, sa nu-L mai slaveasca pe El! Si ca raul sa fie cat mai mare, oamenii se slavesc unii pe altii si toti pe Diavolul!

Frate si sora, cum stai cu slavirea Celui ce merita toata slava si cinstea?

De asemenea, te intreb iubit cititor, care inca nu te-ai hotarat pentru a face cel mai important gest din viata ta pe acest pamant si anume sa-L chemi pe Domnul Isus in inima ta ca Domn si Mantuitor: tu stii ca ai fost creat sa-L slavesti pe Domnul Dumnezeu? Nu vei putea sa faci acest lucru decat daca-I apartii Lui. Duhul sfant este Cel ce te va ajuta in aceasta directie! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Ce-i mai buna decat toate?

Si Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov, cu o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului. Si Iov a luat un ciob sa se scarpine, si a sezut pe cenusa.

Nevasta i-a zis: "Tu ramai neclintit in neprihanire ta! Blastama pe Dumnezeu si mori!"

Dar Iov i-a raspuns: "Vorbesti ca o femeie nebuna! Ce! Primim de la Dumnezeu binele, si nu primim si raul?" In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui.

Iov 2:7-10

Sa nu-mi spuneti ca nu ati raspuns, cel putin in prima fractiune de secunda: sanatatea! Si sa fim sinceri, oamenii se gandesc, la sanatatea fizica! Este atat de dorita aceasta sanatate! Si bineinteles ca nu este rau sa ne-o dorim.

Domnul Isus a insanatosit atatia oameni. Dar se scapa din vedere un lucru: ca Mantuitorul a avut grija sa atraga atentia asupra sufletului, care trebuie sa fie manutit si care odata mantuit sa se pastreze sanatos!

Epistolele pauline in majoritatea lor printre altele se termina, si cu urari de sanatate! Si totusi: Nu sanatatea (repet, in sensul ei fizic) este cea mai buna dintre toate, ci mantuirea sufletului! Nu-ti ajuta la nimic sa fi de ex. toata viata sanatos, sa sfarsesti viata sanatos tun fiind, dar sa-ti petreci vesnicia departe de Faţa Domnului, adica in iad. Asa cum nici reversul nu e valabil: poti sa fi bolnav toata viata si daca nu te-ai impacat cu Domnul, nu vei fi mantuit. Cu saracia? Aceeasi poveste. Saracia si boala nu te duc in Cer. Ci doar credinta in Domnul Isus Hristos, ca Domn si Mantuitor al sufletului tau!

Daca nu-ti vezi sufletul, nu bolnav, ci de-a dreptul mort in pacatele sale, nu poti sa faci pasul spre salvarea lui. Asa ca, cea mai buna dintre toate, este mantuirea! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Cu voia Domnului!

Ascultati, acum, voi care ziceti: astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, si vom castiga. Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Căci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel si apoi piere. Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: "Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru"

Iacov 4:13-15

Lumea, in general are impresia ca tot ceea ce face, face dupa cum o taie capul... Nimic mai fals! Practic, tot ce face, face dupa cum este indemnata, (de cele mai multe ori ispitita) de cel rau. Bineinteles, ca de cele mai multe ori, nici nu-si da seama.

In ceea ce-L priveste, Domnul Dumnezeu, ne pune in fata voia Lui. Adica ne indeamna sa facem un lucru sau altul, garantandu-ne ca daca facem dupa cum El ne porunceste sau ne sfatuieste, ne va fi bine. Un bine care are corespondenta si in vesnicie. Adica actiunile noastre vor avea ca finalitate, prezenta noastra pentru totdeauna inaintea Lui.

De aceea este foarte important pentru cei ce sunt ai Domnului sa inteleaga ca orice dorinta, orice actiune a lor trebuie sa fie aprobata de Domnul. Trebuie sa ne punem tot timpul sub autoriatea Lui, gandurile si actiunile noastre. Dumnezeu niciodata nu a dorit lucruri rele pentru oameni, cu atat mai mult, pentru copii Sai.

Este trist, sa constati ca de multe ori si cei ce sunt ai Domnului, uita ca au un Stapan, care este plin de dragoste, dar este si gelos si sfant! Luati de problemele vietii, de multe ori, ne luam fraiele vietii in propriile maini (cel putin asa ni se pare) si uitam sa ne mai gandim la El, care practic, este printre altele, Calea. Asa ca ce ne costa, sa ne punem viata la adapost, de orice pericol nevazut care ne sta inainte. Ce ne costa sa ne punem planurile noastre, in mana Lui, pentru a primi cel mai calificat ajutor cu putinta. Ajutor, care ne vine de la Cel Atotputernic, slavit sa-I fie Numele!

Pentru tine, dragul meu, care inca nu esti al Domnului Dumnezeu, printr-o credinta personala in Domnul Isus Hristos si jertfa Lui rascuparatoare din pacat, vreau sa-ti spun ca prioritatea ta nr. zero, este mantuirea sufletului tau. Nici familie, nici sanatate, nici slujba, etc. nu sunt mai importante decat aceasta dorinta a lui Dumnezeu pentru viata ta. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

"Noroc cu Dumnezeu..." II

Cant Domnului căci mi-a facut bine!

Psalmul 13:6

Asa cum am aratat in prima postare despre noroc, acesta are de-a face cu intamplarea, hazardul, pe cand, atunci cand vorbim de Domnul Dumnezeu vorbim de purtarea lui de grija, in fiecare secunda a vietii noastre, o purtare deplin constienta, indiferent daca noi suntem, prin credinta, copii Lui, sau nu, Il iubim, sau nu, Il ascultam, sau nu, Il binecuvantam, sau nu, ...

Pentru ca este atat de impamantenita expresia aceasta, cu norocul, in vocabularul de zi cu zi al oamenilor, va dau cateva sugestii pentru a va debarasa usor, usor de aceasta mica vulpe care strica viile in floare:

1. In loc de "Noroc cu X ca m-a vazut cand asteptam la ocazie..." poti spune: "Slava Domnului pentru X, ca..." sau "Domnul sa-l binecuvinteze pe X, ca...." sau "Ce bine ca m-a vazut X, ca..."

2. In loc de "Azi am avut numai ghinioane", (ghinion=nenoroc) poti spune: "Azi lucrurile mi-au mers pe dos" sau "Azi am avut numai probleme", etc.

3. In loc de "Ce noroc am avut: cu o fractiune de secunda mai devreme daca treceam ma facea zob masina!" poti spune: "Ce har am avut de la Domnul: cu o..." sau "Domnul sa fie laudat: cu o...."

Dati Domnului ce este al Domnului! Cu dragoste, un mantuit prin Hristos, Marius!

"Noroc cu Dumnezeu..."

Dar pe voi, care parasiti pe Domnul, care uitati muntele Meu cel Sfant, care puneti o masa "Norocului" si umpleti un pahar in cinstea "Soartei", va sortesc sabiei, si toti veti pleca genunchiul ca sa fiti injunghiati; căci Eu am chemat, si n-ati raspuns, am vorbit si n-ati ascultat, ci ati facut ce este rau inaintea Mea, si ati ales ce nu-Mi place.

Isaia 65:11,12

... ca m-a ajutat atunci, cand copilul a fost foarte bolnav" Acestea sunt cuvintele unei persoane, cu care stand de vorba, la un moment dat, mi-a relatat cele de mai sus... Este un nonsens total. Sau altele de genul: "Hai noroc"! ... o urare, care de asemenea nu este potrivita! Sau: "... pai da, tu ai avut noroc si eu am avut ghinion!" (contrasul norocului)!?!?!?

Intr-adevar, in Sfanta Scriptura exista o situatie in care unul din copii lui Iacov primeste numele Gad (noroc). Contextul de acolo arata ca totul sa petrecea sub imperiul unor lupte intre sotiile lui Iacov asa ca, nu puteai sa te astepti la lucruri profund gandite!

Norocul nu are de-a face cu Domnul Dumnezeu. Norocul are de-a face cu hazardul, cu intamplarea, pe cand, tot ceea ce face Domnul Dumnezeu este foarte bine stiut: El este Omniprezent, Omniscient, Omnipotent!

Asa ca, cine este al Domnului, este bine sa se fereasca de aceste vorbe care nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu in viata lor, as putea spune ca usor, usor chiar ne indeparteaza de El si cine nu este al Domnului, ar face bine sa se gandeasca la faptul ca, punandu-si increderea in noroc, vor ramane departe de Faţa lui Dumnezeu. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!