Ce-i mai buna decat toate?

Si Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov, cu o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului. Si Iov a luat un ciob sa se scarpine, si a sezut pe cenusa.

Nevasta i-a zis: "Tu ramai neclintit in neprihanire ta! Blastama pe Dumnezeu si mori!"

Dar Iov i-a raspuns: "Vorbesti ca o femeie nebuna! Ce! Primim de la Dumnezeu binele, si nu primim si raul?" In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc cu buzele lui.

Iov 2:7-10

Sa nu-mi spuneti ca nu ati raspuns, cel putin in prima fractiune de secunda: sanatatea! Si sa fim sinceri, oamenii se gandesc, la sanatatea fizica! Este atat de dorita aceasta sanatate! Si bineinteles ca nu este rau sa ne-o dorim.

Domnul Isus a insanatosit atatia oameni. Dar se scapa din vedere un lucru: ca Mantuitorul a avut grija sa atraga atentia asupra sufletului, care trebuie sa fie manutit si care odata mantuit sa se pastreze sanatos!

Epistolele pauline in majoritatea lor printre altele se termina, si cu urari de sanatate! Si totusi: Nu sanatatea (repet, in sensul ei fizic) este cea mai buna dintre toate, ci mantuirea sufletului! Nu-ti ajuta la nimic sa fi de ex. toata viata sanatos, sa sfarsesti viata sanatos tun fiind, dar sa-ti petreci vesnicia departe de Faţa Domnului, adica in iad. Asa cum nici reversul nu e valabil: poti sa fi bolnav toata viata si daca nu te-ai impacat cu Domnul, nu vei fi mantuit. Cu saracia? Aceeasi poveste. Saracia si boala nu te duc in Cer. Ci doar credinta in Domnul Isus Hristos, ca Domn si Mantuitor al sufletului tau!

Daca nu-ti vezi sufletul, nu bolnav, ci de-a dreptul mort in pacatele sale, nu poti sa faci pasul spre salvarea lui. Asa ca, cea mai buna dintre toate, este mantuirea! Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!

Cu voia Domnului!

Ascultati, acum, voi care ziceti: astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, si vom castiga. Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Căci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel si apoi piere. Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: "Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru"

Iacov 4:13-15

Lumea, in general are impresia ca tot ceea ce face, face dupa cum o taie capul... Nimic mai fals! Practic, tot ce face, face dupa cum este indemnata, (de cele mai multe ori ispitita) de cel rau. Bineinteles, ca de cele mai multe ori, nici nu-si da seama.

In ceea ce-L priveste, Domnul Dumnezeu, ne pune in fata voia Lui. Adica ne indeamna sa facem un lucru sau altul, garantandu-ne ca daca facem dupa cum El ne porunceste sau ne sfatuieste, ne va fi bine. Un bine care are corespondenta si in vesnicie. Adica actiunile noastre vor avea ca finalitate, prezenta noastra pentru totdeauna inaintea Lui.

De aceea este foarte important pentru cei ce sunt ai Domnului sa inteleaga ca orice dorinta, orice actiune a lor trebuie sa fie aprobata de Domnul. Trebuie sa ne punem tot timpul sub autoriatea Lui, gandurile si actiunile noastre. Dumnezeu niciodata nu a dorit lucruri rele pentru oameni, cu atat mai mult, pentru copii Sai.

Este trist, sa constati ca de multe ori si cei ce sunt ai Domnului, uita ca au un Stapan, care este plin de dragoste, dar este si gelos si sfant! Luati de problemele vietii, de multe ori, ne luam fraiele vietii in propriile maini (cel putin asa ni se pare) si uitam sa ne mai gandim la El, care practic, este printre altele, Calea. Asa ca ce ne costa, sa ne punem viata la adapost, de orice pericol nevazut care ne sta inainte. Ce ne costa sa ne punem planurile noastre, in mana Lui, pentru a primi cel mai calificat ajutor cu putinta. Ajutor, care ne vine de la Cel Atotputernic, slavit sa-I fie Numele!

Pentru tine, dragul meu, care inca nu esti al Domnului Dumnezeu, printr-o credinta personala in Domnul Isus Hristos si jertfa Lui rascuparatoare din pacat, vreau sa-ti spun ca prioritatea ta nr. zero, este mantuirea sufletului tau. Nici familie, nici sanatate, nici slujba, etc. nu sunt mai importante decat aceasta dorinta a lui Dumnezeu pentru viata ta. Cu dragoste, un mantuit al lui Hristos, Marius!