Nu intoarceti rau pentru rau, nici ocara pentru ocara; dimpotriva, binecuvantati, caci la aceasta ati fost chemati: sa mosteniti binecuvantarea.
1 Petru. 3:9
M-am gandit sa aduc in fata voastra, cateva ganduri legate de binecuvantare! Asa ca: in binecuvantare credeti? Stiu ca aproape visceral credem-ne temem de blestem pentru ca acesta ne-a fost indus de Diavol si de pacatul care se afla in noi. El a luat nastere odata cu pacatul, asa ca se insinueaza mai perfid in sufletul nostru dar de fapt oferta lui Dumnezeu pentru mine si pentru tine este sa ne binecuvinteze!
O definitie ar fi: a vorbi (sau a fi vorbit) de bine! Dar mai inseamna si a face bine, mai ales in situatia Domnului Dumnezeu care doreste atat de mult sa ne faca bine! Din nefericire oamenii sunt mai predispusi sa blesteme decat sa binecuvinteze! Din pricina pacatului se intampla acest lucru.
Este adevarat ca pentru a fi mai lejeri in a binecuvanta, ar trebui ca sa-L lasam pe Domnul sa ne conduca viata! Ne-am dori atat de mult, sa avem parte de binecuvantare dar pentru ca aceasta nu este instantanee, ne pierdem rabdarea! Cui nu i-ar placea sa fie binecuvantat! Si atunci, de ce apelam asa usor la a blestema, sau la variantele acestuia? Nu uitati: binecuvantarea este totdeauna in opozitie cu blestemul! Totdeauna ai de ales intre cele doua.
Daca va place binecuvantarea, binecuvantati la randul vostru! Se va intoarce la voi cu, cel putin, indoita masura! O sa mai vorbesc despre binecuvantare, este prea importanta, ca sa nu-i acordam atentia de rigoare! Cu dragoste, un mantuit prin har, Marius!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu